0
1 comment

Vineri, 18 iunie 2010. Azi am ascultat de sfaturile domnului Octavian Mihăescu (semnează O.M.), date la comentariile jurnalului meu online de ieri. Mi-a atras atenţia că mai am un pic şi intru la balamuc (odată ce susţin că am energie negativă care a ajuns să strice aparatura electronică), aşa că trebuie să intru în terapie intensivă, să plec la ţară şi să mă rog la Dumnezeu să-mi vin în fire… N-o să credeţi, dar chiar am plecat de nebun. Veţi vedea mai jos – mâine. Acum trebuie să lămuresc întâi urmarea la povestea „lucrurilor ciudate” întâmplate mie ieri. Să vedeţi. De aia e bine să laşi o noapte să treacă, la supărare (mai ales sinucigaşii ar trebui să lase o noapte să treacă, când îşi pierd şi speranţa care rămâne ultima). Ieri, ştiţi, eram negru de supărare aici (un bancomat mi-a furat 900 de lei noi; a refuzat să-mi dea banii ceruţi, s-a blocat, după ce i-am dat toate datele, şi a avut grijă să mi-i scadă de pe contul cardului, de parcă mi i-ar fi dat; nenorocită aparatură occidentală, a învăţat de la români să fure). Fiindcă mi-a sărit somnul, vrând să uit de cât de prăpăstios sunt, să-mi distrag atenţia, am citit sute de ştiri şi am actualizat peste noapte Jurnalul de Vrancea Online. Am adormit după venirea zorilor două ore maximum, am stat mai mult de veghe în pat. La 10 m-am spălat pe ochi şi pe dinţi, m-am îmbrăcat uşor şi am venit direct la filiala BCR unde bancomatul-hoţ m-a prădat ieri. Am fost pus să aştept pe un scaun, în preajma acestui bancomat-hoţ, căruia-i simţeam răsuflarea (aparatura e înăuntrul filialei BCR, afară e numai tastatura). Nenorocitul! Bancomatul râdea de mine. Simţeam că pot să intru în dialog cu el, pregătit să-i dau un şut în partea dorsală. M-am abţinut cu greu să nu-l reped, că nu trebuie să mă dau pe mâna „bolşevicilor”, cum le spune domnul O.M., să mă interneze, bat în lemn. M-am făcut că nu aud înjurăturile bancomatului („055”, aveam să aflu că se numeşte), cu „bă, fraierule, te-ai găsit tu să faci pe deşteptul, să observi că ţi-am scăzut suma din cont, alţii nu văd şi nu fac reclamaţii, te-a muşcat vaca turbată, de aia ai văzut”. Am făcut ochii mari – dacă te muşcă vaca turbată, observi mai bine lumea? Mă uitam pe pereţi, nu se putea să cred că aud ce auzeam, bancomatul îşi continua tirada: te-au atacat ciorile, te-au bătut în cap cu ciocurile, te-ai urcat în copac la cuib să le furi ouăle şi de aia ai puterea să reclami. M-a enervat. Ce legătură are vaca turbată şi furtul de ouă de ciori cu furtul banilor mei de pe card? Bă, boule, i-am răspuns în gând, preluând modelul lui de adresare, dacă tu nu eşti decât un amărât de aparat, la ce-ţi trebuie banii mei? Te ţii de femei? Bei whisky? Joci poker electronic? Du-te la cules de afine, să câştigi un ban cinstit! De la mine te-ai găsit să furi? „Omidă de stepă ce eşti”, am mai auzit – şi cred că m-am schimbat la faţă atât de evident, încât doamna de la filiala BCR (care mi-a spus să aştept să termine ce avea de făcut cu alt client) a abandonat clientul şi mi s-a adresat politicoasă, să-i spun ce am de spus. I-am spus că bancomatul ăla (şi i l-am arătat, era în spatele ei; doamna mi-a spus să-l trec pe hârtia-contestaţie cu denumirea „055”, că la el mă refer; bancomatul mi-a făcut un semn cu braţul îndoit, de care mi-e ruşine să-l descriu) mi-a furat banii. Doamna a dat înţelegătoare din cap, mi-a întins o hârtie-contestaţie tipizată, să completez toate datele, numele meu, adresa, telefoanele, CNP-ul, seria cardului şi să explic în scris ce mi s-a întâmplat ieri. Ca un făcut, acum primesc un telefon pe mobil – eram chemat la Casa Presei Libere, la fostul nostru editor (editor al revistei Viaţa Românească) să iau noul card! Gând la gând, am răspuns, tocmai am observat (scriind pe hârtia-contestaţie datele cerute) că în această lună, iunie 2010, s-a terminat valabilitatea cardului meu. Te pomeneşti că de aceea bancomatul mi-a blocat banii, fiindcă aveam cardul în luna de expirare. Nu, mi-a răspuns doamna de la filiala BCR, cardul e valabil până la sfârşitul lunii iunie, atunci iese din funcţiune, în ultima zi a lunii. Sigur, aveţi dreptate, ieri am scos 900 de lei la alt bacomat fără nici o problemă. Nu? Mi-am acoperit instinctiv urechile, să nu aud ce spune nenorocitul de bancomat care mi-a furat banii – am prins numai o propoziţie: „m-aş apuca să vând cartofi în piaţă”… Semnaţi hârtia-contestaţie, mi-a spus doamna de la filiala „Cantemir” a BCR, veţi avea un răspuns în 48 de ore, se vor face verificări. Mi-am amintit că bancomatele au camere de luat vederi, se poate vedea că bancomatul nu mi-a dat cei 900 de lei, în schimb i-a scăzut din cont automat… Am avut o acută senzaţie de „nod în gât”.

Nu mai dau amănunte. Recunosc, nu m-am putut abţine să nu-l înjur de mamă pe bancomatul „055”. Am venit la metrou, am ieşit la Aviatorilor, de unde am luat maşina 131. La Casa Presei Libere, la fosta aripă Flacăra am urcat în lift, am apăsat butonul etajului 4 şi… se reia povestea de la capăt! Liftul s-a blocat! Pe cuvânt de onoare. Nu se poate. M-am buşit în a doua uşă a liftului de mai multe ori (liftul are şi o uşă interioară, care s-a deschis, dar uşa exterioară era blocată), degeaba. Iar au intrat pe fir „bolşevicii” domnului O.M. E clar, sunt iar încărcat energetic şi am stricat liftul, l-am blocat. Ce să fac? Am apăsat pe butonul altui etaj, am coborât la etajul doi, aici s-au deschis ambele uşi ale liftului! Natural, am urcat pe jos, pe scări, două etaje, am venit la birourile administraţiei fostei Redacţii a Publicaţiilor pentru Străinătate, şi mi s-a înmânat „în mediu oficial” cardul nou (eram să scriu premiul), valabil începând cu această lună, iunie 2010. Am respirat uşurat… Doamnele aşteptau să plece acasă (e vineri, e zi scurtă), fiindcă n-au Internet! Să nu-mi spuneţi că eu v-am stricat Internetul, cu acumulările mele energetice negative, venind spre dumneavoastră! M-au asigurat că senzaţia lor e că nu a fost plătit Internetul şi că li s-a tăiat. M-am liniştit. Le-am spus doamnelor ce am păţit cu bancomatul care mi-a furat 900 de lei. A, am păţit şi eu, mi-a spus şoferul instituţiei, vi se vor da banii luaţi înapoi, bine că aţi observat că v-au fost scăzuţi, că mulţi nu observă. La câţi bani am eu pe card, e imposibil să nu văd când îmi dispar 900 de lei din senin… Să vă ferească Dumnezeu să vi se cloneze cardul la bancomat, atunci chiar că aţi păţit-o. Bat în lemn, va trebui să pun o vorbă bună diavolului meu păzitor (bancomat, eventual), să mă treacă şi prin experienţa asta, a clonării cardului, să mi-l cureţe de bani şi banca să se spele pe mâini, că n-are nici o responsabilitate, să vă despăgubească hoţul… Ştiţi, ieri am avut impresia că am puterea să stric aparate electronice cu energia mea în surplus, am stricat Internetul acasă şi bancomatul la o filială a BCR. Azi, urcând la dumneavoastră, am blocat liftul, cred că mai am un pic şi o iau razna. A, liftul se blochează din când în când la etajul 4, şi noi am păţit-o! Poftim… Ce simplu. Uite ce uşor scap eu de griji. Salvat de gândul că şi altora li s-a întâmplat ce mi se întâmplă mie, am venit pe jos (înapoi, spre Aviatorilor) prin Parcul Herăstrău (foto)! Pe o zi caniculară… Am plutit pe valurile mirosului florilor de tei, minunăţie, am făcut o baie de miros de tei înflorit. Gata, m-am descărcat de toate acumulările negative de energie… Am citit pancartele puse pe marginea aleilor: „Este permisă staţionarea pe iarbă”. Sau pe marginea lacului: „Scăldatul din barcă, strict interzis”. Parcul Herăstrău e plin acum de flori, care aşteaptă să fie admirate – dar eu sunt grăbit. Tocmai m-am hotărât să urmez sfaturile domnului O.M., să plec azi la ţară, să-l întâlnesc pe Dumnezeu… Întors acasă, primesc pe mobil marea veste: „Domnu’ Stoiciu, vi s-au returnat banii în cont, cei 900 de lei luaţi de bancomat, pe card. Vă urăm să aveţi un sfârşit de săptămână fericit!”. Nu pot să cred. Am răspuns astfel şi întrebării Ramonei CT: „Ai reuşit să-ţi recuperezi banii?”. Am reuşit, să trăiţi! S-au întors „bolşevicii” cu fundul în sus…


Like it? Share with your friends!

0
1 comment

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Super! M-a distrat de minune si acum când postez râd cu pofta. NU, nu, nu bolsevici s-au intros cu fundul in sula lui Ilici ei sunt de la nastere asa, 055 a troscanit absin (555), deh si el tot scriitor era facut, iar mata îi dadusi acu si patalamaua USR-ului…

    Acu ma duc la culcare sa nu o i-au io pe tastatura… am sa revin când voifi mai breazzz….

    O.M.