Luni, 21 martie 2011. 21 martie, echinocţiu de primăvară în acest an (anul viitor va fi pe 20 martie). Ziua este egală cu noaptea. Începe primăvara astronomică. De mâine începând, creşte durata zilei… Cine mai are suflet să-şi bată capul cu echinocţiul? A trecut neobservat. Tot azi, de echinocţiu, se serbează cică Ziua Internaţională a Poeziei. Cui îi mai arde de poezie azi, când apocalipsa japoneză a devenit obsedantă pentru toţi locuitorii planetei, iar „perla Africii”, Libia e bombardată de „aliaţii occidentali”? Într-o literatură română în care există Echinox: o revistă celebră studenţească la Cluj şi un cenaclu (care au impus generaţii de poeţi, prozatori, critici, eseişti de calitate, un izvor nesfârşit; iniţiatori au fost Ion Pop şi Marian Papahagi). 
A dispărut de pe firmament poeta Linda Maria Baros (chiar dacă se afla la Paris), care iniţia azi, de Ziua Mondială a Poeziei, zeci de întâlniri ale poeţilor din întreaga ţară cu publicul, sub titulatura „Primăvara Poeţilor”? Anul acesta n-a mai mişcat nici ea (cu tatăl ei, prozatorul Aurel Maria Baros) nici un deget pentru poezia română, după ce s-au dat deoparte toţi, neajutaţi nici cu bani, nici cu vorba bună… Neinvitaţi nicăieri să citească, poeţii vor fi ştiind că azi a fost ziua internaţională a poeziei? Cei care au ştiut, au scris în particular un poem azi, în cinstea muzei? Eu n-am ieşit azi din casă, nici n-am scris vreun vers (nici nu mi-am propus, eu scriu spontan, nu la ordin sau într-o zi stabilită de alţii). La nivel instituţional scriitoricesc, n-am auzit de nici o „acţiune”, nici la centru, nici la filiale (în afara faptului că preşedintele Secţiei Poezie a ASB avea programat un recital pe la Târgu Jiu; dar nu ştiu dacă s-a mai ţinut, Dan Mircea Cipariu fiind foarte discret). La nivelul direcţiilor judeţene de cultură, nici atât, ele demult nu mai au de a face cu literatura (li s-a lăsat numai patrimoniul pe cap). E adevărat, în fiecare an de Ziua Bunăvestirii (25 martie) are loc un festival de poezie la Iaşi, e ajuns la a 18-a ediţie – dar nu e de Ziua Mondială a Poeziei, nu? E de Bunăvestire (din iniţiativa lui Lucian Vasiliu, care a predat ştafeta lui Daniel Corbu) – în organizarea Muzeului Literaturii din Iaşi. 
Se subînţelege, nu mai sunt bani de decont pentru invitaţi la o asemenea manifestare, trebuie să se descurce fiecare cum poate cu transportul, li se asigură masa şi cazarea, din sponsorizări… Că veni vorba, Muzeul Naţional al Literaturii din Bucureşti n-a organizat nimic de Ziua Internaţională a Poeziei – de ce nu mă mir? Sigur, poeţii adevăraţi au stat acasă şi au citit, dacă nu au scris, azi… Zău, de poezie ne arde nouă de Ziua Internaţională a Poeziei?
***
Introduc în acest text un comentariu bine scris, semnat de necunoscutul Nicolae Ciobanu:
Dezastre care mai de care: social-economico+geopolitice; conflicte tribale şi deflagraţii militare, erori ştiinţifice letale, minciuni globalizate, cutremure, erupţii, inundaţii, pojare…
Dezastre care lovesc în cei fără de nici o apărare. Şi care – în loc să ne călească, cimentuiască, sudeze-n solidaritate locală şi planetară, mai rău ne dezbină.
Pe cât mai des se clamează disperat „ajutor!!!” de către victime, tot pe atâta profită „strângătorii” de ajutoare, ce vor fi deturnate – în bună parte – la profitori. Iată de ce omul a ajuns tot mai singur şi neîncrezător în cel de lângă el… Dacă e un neom, un escroc, un netrebnic cu mască umană?…
Nu cele 9 sau nu mai ştiu câte mari puteri nucleare sunt pericolul omenirii. Aceasta a explodat întru rău, odată cu prima victimă nevinovată batjocorită, hulită, ucisă şi se tot dezintegrează-n progresie nucleară, imperceptibil…
Spre jubilaţia câtorva veşnic protejaţi ai sorţii. Retraşi în lumea lor paralelă mizeriei şi suferinţelor de ei comanditate, ei n-au a se teme. Cum, nu mai are a se teme casa boborului de orice revoltă populară.
Omenirea e o gigantică bombă ce s-a declanşat simultan cu prima crimă, cu prima judecată strâmbă, cu prima minciună şi perversiune oficializate. Explozia ei sporeşte prin fiece naştere-n durere şi suferinţă şi se va termina cu ultima ei suflare de ură… 
Spre dezolarea celor care – departe de „spectacolul lumii” de ei instrumentat atât de inconştient – acum jubilează.
Apropo de Nicolae Ciobanu, vă invit să citiţi un text ironic-optzecist (în care eu sunt luat peste picior cu superioritate; e parodiată pagina mea de jurnal online de acum trei zile, din 18 martie: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/03/luna-plina-dirijeaza-sangele-limfa-fluidele-din-noi-la-cota-maxima-invitat-azi-la-ora-de-romana-la-liceul-ion-creanga/) intitulat „Jurnal sporadic”, scris sub presiunea pretextului unei dedicaţii către Ion Creangă, daţi click pe Jurnalul sporadic (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Acum, după ce i-am adus aici laude, aştept să fiu înjurat de Nicolae Ciobanu. Totuşi, să fiu iertat: chiar nu se găseşte nimeni să-l scoată pe piaţă cu o carte, oftând, pe Nicolae Ciobanu? E un profesionist al scrisului. Înţeleg bine că e căzut în dizgraţie în lumea scriitoricească nemţeană (nefiind o persoană comodă, probabil), dar chiar până într-atât? Textul a fost trimis cu un mesaj din care reţin:
Liceul „Ion Creangă” – Domnule Stoiciu,
nu ştiu întru cât vă va face plăcere „pagina” mea de jurnal ce a avut temei în evocarea operaţiunii „Ora de română”, trăită de d-voastră la acel liceu, unde vi s-a format fiul. De aceea, nici nu m-am grăbit a vă o trimite, de teamă că nu fac bine…
*
Totodată, îi dau dreptate lui Octavian Mihăescu să fie atât de indignat de comportamentul nedemn al europarlamentarului Adrian Severin, lacom şi corupt (vedeţi comentariile lui Octavian Mihăescu de ieri, de la pagina mea de jurnal online, aici). Sincer, în faţa unor asemenea specimene politice, precum PSD-istul, fost PD-ist Adrian Severin, plecat din aceeaşi ramură a FSN-Petre Roman, eu nu mai pot să am reacţii, sunt sub orice critică morală. Nu mă interesează rasa lui Adrian Severin, e român – numai că nu e român verde, ci albastru sau cenuşiu. Personal, m-aş bucura să fie scos definitiv din viaţa politică publică acest josnic Adrian Severin – dar nu pentru mizeria dată de gol de jurnaliştii englezi, ci pentru vânzarea intereselor româneşti din Ucraina! Adrian Severin e cel ce a semnat, alături de Emil Constantinescu, abandonarea românilor din Ucraina, o dată cu Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei – am trăit o mare ruşine atunci, pe care n-am să le-o iert niciodată. 
Ar fi grozav dacă istoria s-ar răzbuna pe acest ministru de Externe de doi bani al României, Adrian Severin adăugat în galeria trădătorilor de neam (am scris asta atunci, când s-a semnat tratatul cu Ucraina).
***
De Ziua Internaţională a Poeziei închei cu un poem nu tocmai de azi, de ieri, al meu, totuşi:
Când se deschid lăzile de zestre
O strângere de mână şi
o încărcătură de cherestea pe cerul zilelor de demult,
privind totul în jur cu
un ochi de copil şi altul de bătrân: urcat pe //
prima treaptă a poştalionului. A unui poştalion care
pare să influenţeze trecerea
timpului. Pe
o stradă înecată în noroi, în mijlocul
harababurii şi al vacarmului, la
sfârşit de săptămână, când se deschid capacele
lăzilor de zestre în sat. Când
se deschid capacele subconştientului. Spălat //
şi îmbrăcat în haine curate. Plâns. Tu,
icoană a firii. Spălat şi
îmbrăcat în haine curate, mortul
e vizitat de rude şi prieteni, care depun pe
pieptul său daruri în scris şi bănuţi…
Liviu Ioan Stoiciu
PS. Public fotografii ale apocalipsei japoneze, să ne intre bine în cap. Românii întorşi din Japonia astăzi au declarat că au fugit după ce au văzut moartea cu ochii: „Pluteşte moartea în aer!”
Stimată, răbdătoare şi a de toate îndurătoare gazdă!
Mă văd silit – de un nefericit malentendu – să mă erijez în avocat din oficiu al numitului N. Ciobanu, bănuit că v-ar lua „peste picior cu superioritate”, fiindcă a comis şi el un text tandru în ce vă priveşte (n-aţi fi fost ales analogul celui mai îndrăgit personaj crengian, de nu era astfel), în legătură cu un recent eveniment, unde pe merit aţi fost vedeta.
Îl ştiu, de aceea-l şi disculp dinainte-vă: nu imită nici şcoli, nici ani de evoluţie (de-i pot spune aşa) literară şi habar nu are ce-i ăla textualism (nici alte isme-n domeniu), când scrisului se aşterne. Scrie cum îi picură prin pană gândul pe coală…
S-ar crede, că inspirat de o stranie entitate, aşa precum şi d-voastră simţiţi (a se vedea poemeul final al acestei zile de jurnal). Şi-atâţia alţii, aflaţi sub blestemul unor atât de nebinevoitoare ursite.
Şi, mai ales, scrie pentru a-şi bucura puţinii prietini ce i-au mai rămas. Nici nu gândeşte la vreun editor. Iară, de vreun obraznic de-aista i-ar trece pragul, l-ar sări-napoi iute, ajutat c-un şut undeva.
Şi e tare amărât că – încercând să vă descreţească a zâmbet prin cele zilnice griji – s-a ales cu o probozală… Norocu-i, că nu e prima şi că-i – şi el – îndurător, înţelegător mai mult decât s-ar bănui.
Dar, uite: vă promite să nu mai textualizeze (deşi habar nu are ce-i aia) pe seama d-voastre!
Ce păcat: dumneavoastră temeţi ariciul pentru ţepi, deşi-l ştiţi că ascunde şi el o inimă ce bate şi pentru unul pe care-l crede prietin, iară nu pentru un… necunoscut. Inima acelui Herisson mi-a şoptit să vă spun că jumate din ghinion vi s-a spart asară, la RRC şi urmează încununarea binemeritată-n curând. Nu degeaba păşeşete el de o vreme cu lăbuţele-pumn-strânse.
Categoric dle LIS, NU rasa cuiva condamnam ci fapta, dealtfel comportamentul de dupa ce fu prins cu mâta-în-sac a fost cauza ptr care l-am bagat la tiganimea dâmboviteana, ca poti fi tigan tuicuriu rau de tot dar cu caracter de inger, multi români sunt mai rau de caracter decât tigani, iar aceasta scursura (A.S), dovedeste din plin ca asa si este.
Stim cu totii ca P.E este corupt de catre multinationale, lobby-sti se calca pe picioare, nu lasa parlamentari din ochi nici o secunda, fapta lu A.S nu este iesita din comun, nu exista parlamentar european care sa reprezinte interesele nationale ori ale U.E ci doar al multinationalelor ca altfel nu ajungea U.E in halu asta, chiar si codu munci adoptat de Ro, este impus de aceste javre (lobyisti), asemantor la impus si Schröder in Germania, de a pus pe butuci Germania, a decapitat clasa de mijloc, ba si in Franta tot ceva asemantor a fost impus, dealtfel in toata U.E. Vedeti, aici este buba cu acesti lobysti si parlamentari care le fac numai si numai lor jocul, codul munci intrat si in Ro, criticat de catre tot mai multi si mari specialisti, inclusiv ala cu nobel-escu pe economie citat si de Boc (pe invers). Din aceasta cauza europeni refuza prezenta la vot pt P.E. Pe undeva nemti stiu ei bine motivul ptr care tot bat sahua sa priceapa iapa cu o U.E in mai multe viteze, cu reducerea tarilor cu drept de vot, uite Ro si altele de genul ei sunt usor de cumparat si ieftin de catre lobbysti care pe deasupra mai fac si jocul Chinei, distrugerea clasei de mijloc, economilor din U.E se datoreaza acestor interese, in final statul social mult visat de U.E este pus in pericol, implicit si democratia, stabilitatea , civilizatia. Daca U.E se va destrama va fi din aceasta cauza ci nu alta, proiectul U.E este imbrasisat de majoritatea europenilor dar nu pe acesti piloni ce favorizeaza doar multinationalele si nu în ultimul rând China.
Cazul A.S, scoate la iveala inca odata cancerul existent in P.E ce afecteaza intreaga Europa cu consecinte din cele mai devastatoare. A.S, nu este un caz singular ci face parte din acel mecanism diabolic, singura lui vina (A.S), este faptul ca in loc sa taca si dea demisia a inceput sa se tiganeasca ce afecteaza România cunoscuta si ca cea mai corupta din U.E. Daca in Ro, nu exista o minima decenta (demisia), in U.E se stie ca este o regula de fier, te-a prins pe rosu, bagi capul la cotet, ori asta trebuia sa stie si A.S, ei .. da, s-a crezut mai destept ca deh el este rromâ-n. Penibil mai poate fi acest element, ti se face grata numa cân îi vezi figura daramite sa mai deschida si gura, iar delcaratile lui au dovedit din plin cât de rau-i pute si gura.
Chestiunea asta mai trebuie vazuta si din alt unghi. Parlamentari maghiari (români, UDMRisti), se dovedesc net superiori celor români, deci, mai civilizati, pe când români nu doar ca sunt corputi, incapabili organiza si adimistra mai sunt si obraznici , nici macar la 20 de ani nu au învatat regula jocului, nu s-au civilizat. Este o chestie de timp pâna ce vom auzi acuze si mai dure la adresa Ro, cereri de regionalizare rapida (destramare) a României, pe care insusi U.E o va sutine implinind doleantele ungurilor. Adesea stau si ma întreb daca nu care cuvma taman acesta sa fie scopul ptr care se mentine la putere in Ro cea mai cretina, mizerabila clasa politica ce loveste dur, nemilos in români pt ai scârbi de propria tara, neam, astfel sa fie facuti a dori destramarea, asa cum si in 89 am fi vrut sa intre rusi numa sa scapam de clanul ceausist. Prin Ardeal si Banat exista ceva persoane (români sadea), care ar dori mai degraba sa se alipeasca de unguri numa sa scape de proasta adimistrare (vesnica) a românilor, pe considerent ca îi tine pe loc, oarecum justificat. Aici nu este vorba de nationalism gaunos ci este vorba de un pericol major. Nu întâmplator unguri devin pe zi ce trece tot mai obraznici in cererile lor, perele par deja pârguite. inca nitel si se coc, numa bune de cules… Nu, nu cred ca exista o cabala mondiala contra Ro, ci doar ca maghiari au o clasa politica, o intelectualitate mai isteata cu sânge in vene care stie exploata slabiciunile românesti as realiza interesele lor propri, cea ce este cât se poate de justificat si chiar salutar. Cu vadimi mâncatori de unguri nu se contracareaza aceasta politica, unde români au ramas la acest stadiu, vezi ultimul scandal cu extremistul ala ce spânzura o papusa, caz prea prea mediatizat. Cu tipete isterice gen jos base, jos iliescu nu se schimba clasa politica care sa puna pe picioare o tara in care sa poti trai civilizat in primul rând, aceasta este cea mai grea boala a României care-i va fi si fatala daca nu-o eradica la urgenta. Am sa i-au gazda noastra ca bun exemplu; teroarea in care este tinut zi si noapte de nemernicia unui cârciumar pe care autoritatile il menajeaza in loc sa-l sanctioneze la urgenta. Vorba aia, pestele de la cap se împute si asa si este in România lui 2011 cica membra U.E… Personal incep indoi ca noua generatie sa mai rabde colcai in primitivismul rroma-nesc, in balcanismul ala bine inradacinat in Ro, de unde si exodul in masa acestei generati, sincer va spun; nici eu nu m-am mai intors in Ro din aceasta cauza si, nici nu-mi doresc a ma mai reântoarce, prefer muri pe meleaguri straine dar pân atunci sa traiesc cât se poate de civilizat. Prin urmare, daca Ro se va destrama cu usurinta una din cauze va fi si fost si blocarea fiecarui român in balcanism in rroma-nism pe care bag seama clasa politica are tot interesul perpetua, fapt ce denota ca face jocurile altor forte ci nu interesele românilor. Obraznicia acestui A.S se poate incadra si in aceasta categorie, este inamisibil ca un fost minsitru de externe, un om umblat pe la mese împaratesti sa nu sti actiona adecvat in situati speciale, mai ales ca colegi lui isi dadusera demisia fara sa mârie, se trezi rumânu mai cu mot. Sunt sigur ca pe la colturi in P.E se discuta obraznicia astuia, unguri pot pulsa la greu si sunt ferm convins ca o si fac, ceva in genul;
pai.. astia sunt rumâni, neciopliti, din cauza lor nu putem dezvolta zona noastra stricata tot de ei asa cum au stricat toata tara. Sunt incapabili organiza, a-se adimistra nici vorba sa fie, cârpesc in ultimul moment, stau la ciupeala, la smanlga, nu le place munca si peste toate astea mai sunt si obraznici.
Daca mai adugam jafurile comise de rroma-ni in U.E, terorizarea Romei, Parisului, Berlinului, Londrei , peste care si faptul ca cei mai ieftinina mâna de lucru este tot cea româna…, ne putem face deja o imagine a ce ne pot coace „prieteni” nostri, unguri, rusnaci, bolsevici si ce vor mai fi , la ei acolo sa fie…
Crede cineva ca colegi lui A.S din P.E nu discuta obraznicia lui? Am vazut pe Martin Schultz cât de sucarit era, iar daca pâna si frate-so la pus pe coji de nuca, asta spune foarte mult, tabloul ar fi acesta, ne intra in casa un netimtit care nu a invatat ca inainte trebuie mai sterge praful- mocirla de pe cizme, calca pe covor ca la masa in bordei…
Dar cel mai grav aspect este altul care trebuie si el analizat, lobby-ul maghiar mai mutl ca sigur il va exploata la maxim gâdilându-i pe nemti, tineti-va ghine de futoli…
Rumâni sunt tradatori, nu lucreaza in team, nu te poti baza pe ei iti trage clapa când iti este lumea mai draga. Se pare ca , adica nu se pare ci este sigur ca A.S a facut tranzactia fara a se consulta cu grupul lui parlamentar (bolsevici), lezând si interesele de grup bagându-i mortu in casa, ca de se consulta cu grupul cum se procedeaza in acele clanuri ale P.E, nu cadea ca musca in lapte, simplu ca buna ziua in cazul care nu a fost o facatura contra României, a o compromite , respectiv arunca mingea la fileu ungurilor. Eu nu sunt adeptul teoriei conspiratiei, merg pe ideia de tiganism ordinar specific clasei politico-telectuale din România, dobitocie pe care „pretini” Ro, o vor exploata si, prosti vor fi de nu o vor face daca interesele lor o cer. Nu mai stiu care englej pe la 1900 spunea; cum ca ei nu au dusmani dar nici prieteni ci doar interese. Nu as fi legat cazul acesta de unguri daca nu observam in ultima vreme din partea lor miscari dure, extrem de ciudate , nu doar curajoase ci iesite din comun de obraznice pe care actuala putere din Ro pare a le sutine.
Ramâne ca timpul sa ne arate de analiza mea se va dovedi reala ori pura fantezie, na, sa-i zicem nitica leteratura pt bobor. Regionalizarea României cred ca se va face mai devreme decât ne putem închipui, nu cred ca se mai pune probelma a se infaptui ci doar de timp. Prin urmare, pericolul destramari Ro pare fi la usa. Sa nu uitam faptul ca U.E are in proiect regionalizarea, Europa regiunilor ci NU a natiunilor, epoca nationalismului a apus, teoretic ptr ca practic vedem ca nemti, francezi, engleji, italieni,unguri nu dau astfel de semne, insa in România pare tot mai vizibil aplicat acest obiectiv, atât in plan politic cât si telectual, mediatic. Diferenta dintre Ro si celelate tari ce isi apara inca interesele este una foarte clara, in timp ce români cedeaza, le calca in picioare, ex si acest A.S de care discutam, ailanti le apara, noi insa suntem stridenti, manifestam un nationalism gaunos-vadimist, îi blestemam pe bozgori pe la toate colturile dar la o adica le facem jocul, asta face Vadim de peste 20 de ani, dar asta fac si români, dar pe acest fond (circ), se vad cele mai mari progrese in desnationalizarea a Ro ,implicit a regionalizari pe criteri etnice si culturale (relgie). Sa fie oare vorba si de aplicarea celebrului plan a lui Otto von Habsburg? Ma tem ca da, prea multe se vad lejer de la distanta, prea multe se brodesc tare bine , prea tare. Poate acesta sa fie motivul ptr care in Ro nu a fost aceptat ascede la putere alte figuri decât cele de cea mai proasta si jegoasa calitate ce au avut rolul deprima români, ai scârbi fata de propria lor tara, astia nici macar nu mai trebuia fi cumparati a face jocul ptr ca in prostia lor inascuta, in tiganismul specific al multora s-a vazut ce dezastru a rezultat pe toate planurile. Chiar in halul asta sa fi ajuns România, ca nici la 20 de ani sa nu fi dat o clasa politica, intelectuala de calibru, macar câtiva sa fi fost si tot era ceva. Ce, vrea cineva convinge ca Antonescu este alternativa serioasa, ori Ponta, sa avem pardon, mai bine sa vina Iliescu decât sa ajunga aventurieri astia calari Ro. Orce s-ar spune despre Iliescu, mai nou are un concept politic, teze stângiste, destul de interesante (vezi pe blogul lui), de care orce politician fie stânga fie dreapta trebuie tine cont. Dupa Coposu nu am vazut la nici un alt politcian un concept serios, decât la Iliescu dar de data recenta, de vreo doi-trei ani si la format, clarificat, ca înainte era vai de mama lui… de actuala putere nici nu poate fi vorba.. astia sunt barbari din urma ce au dat navala pârjoli totul in calea lor, in frunte cu al lor mare basinos ce parea promitator la inceput, dar dovedit mare mincinos, asta cu clica lui si-a batut cel mai rau joc de români, parca si numele este predestinat.
Imaginea mortului „spălat şi îmbrăcat în haine curate” n-am prea întîlnit-o în poezie de la Homer încoace. Oricum imaginea legată de lada cu zestre care se deschide şi la astfel de situaţii, e unică. În această ecuaţie a lumii, mortului nu-i rămâne decât rotirea timpului (ca trecere platoniană) a celuilalt (sufletul?) în viaţa de după moarte. Textual: a procura mortului toate cele cuvenite pentru o nouă reântoarcere: „să facă ce trebuie-n cinstea/Mortului, pentru ca el în bezna de jos să coboare” (Iliada C23. v 50-51) Plânsul la căpătâiul mortului din acest poem ne reaminteşte de strigătul de durere a lui Ahile: „Iar aheii/Stau la priveghi cât e noaptea bocind şi jelind pe Patroclu/Bocetul jalnic al lor îl începe-ntre dânşii Ahile/El ucigaşele mâini pe pieptul ortacului pune/… Geme şi-oftează mereu… Doar va găsi pe duşman şi geme turbat de mânie” (C18. v 304-308) În viziunea poetului Liviu Ioan Stoiciu, această părăsire (dedublare) a sufletului de trup, nu are loc ca la Homer, unde sufletul mortului „la chip era-ntocmai ca dânsul” şi avea formă imaterială „dar neîntrupat e cu totul”(Ahile „nu-l putu strânge, că sufletul, tocmai ca fumul, sub glie/s-a risipit ţârâind”), ci are înfăţişarea unui duh rău „care slăbeşte sistemul/ nervos… strângând mortul în braţe, îi mângâie obrajii şi părul,/lacrimile le şiroiesc, strigă/fiecare: te părăsesc, te voi lăsa aici, odihneşte-te în coliba făcută, cu/acoperişul năpădit de muşchi, pentru ultima oară suntem împreună” (din vol. La plecare)
Mai apare și câte o poezie… Tudor Cicu se bucură pe larg, scriind, eu prefer s-o citesc de mai multe ori, ca să înțeleg cum e cu poștalionul care influențează trecerea timpului. Mi-ar fi frică să trăiesc acolo, în superstiții și folclor, numai LIS are curaj.
Am făcut cândva o gafă faţă de cele în care ANDREEA CHIAR PUNEA SUFLET unui „poştalion care influenţează trecerea timpului” . Mi-aş fi răscumpărat îndrăznela de a irita atât de tare pe zei, dacă Meduzei nu i s-ar fi dat proprietatea funestă de a preface în piatră tot ce privea. Aş fi cerut Andreei, câteva mici însemnări despre aventura ei de odinioară (când deja gafasem cu acea trimitere la personajul anonim A.). Asta fiindcă , am înţeles , încă de pe atunci că: nu există scăpare şi nu există nici Dragoste (cum ne-am fi închipuit-o), dacă în realitate A. nu ar fi condamnat singurătatea la o disperată şi iremediabilă tăcere. Poate aş fi scris eu romanul dostoievskian al unei altfel de pedepse ale timpului acesta. Niciodată , să nu spui niciodată! Să revin la întrebările Andreeei (mă obsedează acest nume), primele semne ale Dublării (a ceea ce poetul denumeşte prin asta „existenţa unei duble creaţii”, sunt perspectivele unei realităţi biblice, ale unei realităţi cosmice, sau cum spune poetul „acea forţă care animă forţele cereşti”? Dacă nu cumva, avem de-a face cu revolta împotriva ireversibilităţii timpului care-l ajută pe om să-şi construiască o altă realitate şi-l eliberează de povara trupului mort, proiectându-l într-o lume nouă de unde să-şi reînceapă viaţa, cum ne sugera Mircea Eliade în a sa Trilogie a religiilor? Privirea atotcuprinzătoare: ochiul unui copil vizavi de cel al unui bătrân , amîndoi urcaţi „pe prima treaptă a poştalionului” (al harababurii şi al vacarmului”, are multe de spus cu această ţintită concentare „APROAPE EXCLUSIVĂ” asupra prozei fantastice. Ar fi multe de spus. Dar revelaţia poetului de faţă se deosebeşte mult de cea a lui Edgar Alan Poe sau a lui J.L. Borges. Ar fi inutil să încerc în a o rezuma aici. Despre gândirea mistică , dragă Andreea, inclusiv universurile imaginare pe care le stăpâneşte poetul, din planul unor universuri paralele a zilelor noastre, ar trebui să distingi acea „fie şi ascunsă experienţă mentală” a timpului şi spaţiului mitologic. Ce ar fi însemnat ca poetul să ne fi făcut acele trimiteri homeriene la o frescă atât de ameţitoare fără a le fi digerat ca lumea? „Toţi visăm, spuse. Aşa începe. Ca într-un vis…” (Mircea Eliade: La ţigănci). Tramvaiul care-l purta pe Gavrilescu spre poarta „ de întoarcere a timpului”, e poştalionul lui LIS! Cine cere unui labirint mai mult decât să-l părăseasccă, ACELA va rătăci totdeauna prin el. Poetul (atenţie!), nu transmite de la faţa locului. El îşi înscenează moartea nesocotind sfatul lui Dedal de a se apropia prea mult de soare.
Nici eu nu aflasem că e Ziua Mondială a Poeziei, abia la biblioteca din oraș, după mai multe zile, am aflat… oare cu ce ocazie a fost pusă tocmai atunci ziua?