0

Vineri, 30 septembrie 2011. N-a mai plouat de nu mai știu de când, să spele pe gratis trotuarele în București (care nu sunt niciodată spălate de nimeni; sunt trotuare murdare, pline de praf și gunoaie, cu asfalt spart, aflate în șantier de la Piața Unirii la Piața Universității, de exemplu; cu câini și cete de vagabonzi, aurolaci sau drogați și țigani) – trotuare care miros urât, a jeg și urină, îți mută nasul. E dezolant. De-ar veni o dată ploile, să dispară măcar mirosul acesta infect (ploile sunt altă năpastă pentru trotuare, care se umplu de noroi). În această seară, după ora 21 am luat cu Doina la rând străduțele dintre magazinele Unirii și Cocor (am luat seama că strada Moșilor începe de la Cocor, nu de la Piața Sf. Gheorghe), până la Spitalul Colțea (pe unele dintre ele am călcat pentru prima oară în viață) – peste tot delăsare maximă, mizerie, clădiri de patrimoniu părăsite, urâțenie. Cel puțin o stradă, Pătrașcu Vodă (în ultracentrul Bucureștiului), m-a speriat – neluminată, cu clădiri mari pustiite (tip palat), locuite de țigani care intră pe geamuri. Rău am mai ajuns, în crepuscul. Ne-am întors acasă dezamăgiți, parcă am fost într-o lume a nimănui, scăpată de sub control, părăsită, într-un cartier al drogaților (am văzut în filmele americane) – repet, eram în buricul Bucureștiului.

Îi spuneam Doinei că Gigi Becali mi-a citit blogul și l-a alungat pe antrenorul izraelian (așa îl invitam ieri, aici, să-l trimită la plimbare pe Roni Levy după meciul de ieri de fotbal, slab, din Europa League), care a distrus Steaua București – de când a fost adus, nu s-a legat nimic. Am glumit, Gigi Becali nu se citește decât pe el, cum să citească blogul meu? Gigi Becali l-a pus azi antrenor pe un fost jucător al Stelei, fără palmares, Ilie Stan. În mod sigur n-o să fie mulțumit nici de rezultatele noului antrenor și în iarnă îl va schimba. Așa se face că renumele lui Gigi Becali crește, va ajunge în Cartea Recordurilor la numărul de antrenori schimbați pe termen scurt. Olandezii (care ieri au bătut Rapid București la București cu 3-1; ai dracului olandezii ăștia portocalii, sunt geloși pe portocalii care conduc azi România spre prăpastie; degeaba le ia apărarea Octavian Mihăescu guvernanților portocalii, România e pusă pe butuci nu de Varujan Vosganian și de foștii guvernanți liberali ai lui Popescu Tăriceanu, ci exclusiv de PDL-Boc-Băsescu; Nokia n-a fost decât o picătură dintr-un ocean de greșeli, incompetență și iresponsabilitate oficială) observau azi, uluiți, că Gigi Becali a schimbat… 15 antrenori la Steaua: „Steaua s-a transformat intr-un cimitir al antrenorilor. Gigi Becali, temperamentalul patron al romanilor, a pus la usa nu mai putin de 15 antrenori in doar 5 ani”.

Altfel, am mari probleme cu șantierul de deasupra apartamentului meu – nu pot să dorm noaptea (am insomnie; mai mult, astă dimineață m-au chinuit doi țânțari, habar nu am de unde apăruți, i-am căutat degeaba, după ce adormisem, cu chiu cu vai; știți, țânțarii vin numai la mine) și de la ora 8 sunt puse în funcțiune sfredele, bomfaierele electrice, dărâmarea și scoaterea, reînnoirea nebuniei. Mă simt teribil de nefericit, mă tem că s-au întors vremurile când simțeam că Diavolul îmi suflă în ceafă și că s-a deschis o ușă la Infern. Bat în lemn. Din cauza nervozității și nesomnului nu mai sunt bun de nimic, mi-a pierit orice chef de viață. A trecut și luna septembrie și cu ce m-am ales? Trăiesc de pomană, e un sentiment tot mai presant. Degeaba mai citesc, degeaba mai scriu. Intru într-o nouă cumpănă (la mine cumpenele se țin ciclic)? Credeam că schimbarea radicală la mine e la șapte ani (am avut anii 2002-2007 în care m-am gândit numai la sinucidere; normal ar fi fost să am parte de alți șapte ani „pe invers”; ți-ai găsit, mi-am pierdut busola), au intrat zilele în sac, ce-ar trebui să fac?

***

Public penultimul episod al Contrajurnalului meu scris la mare acum zece ani, la Casa Scriitorilor din Neptun. Reamintesc zilele publicării Contrajurnalului meu de la mare din 2001, aici, în jurnalul meu online, pentru interesați  – primul episod, pe 6 septembrie (marți), al doilea pe 12 septembrie (luni), al treilea pe 13 septembrie, marți, al IV-lea, sâmbăta trecută, pe 24 septembrie:

De pe fundul Mării Negre

(V)

La Mare, deci… La Marea Neagră, unde am aflat, chiar atunci când îmi lăsam urmele în nisipurile plajei de la Neptun, din 15 iulie, anul acesta, din faţa Vilei Scriitorilor, că locul e “sfânt”… Serios! Că Marea Neagră este locul “Potopului” biblic şi al “Arcei lui Noe”! Că descoperitorul epavei “Titanicului” (în 1985), oceanograful american Robert Ballard tocmai conduce o expediţie în Marea Neagră, în urma căreia va proba că Potopul s-a produs în această zonă, a Mării Negre – poate chiar pe unde mă expuneam eu la soare… Ca să vedeţi! Cum adică? Păi, cică în urmă cu vreo 7000-7600 de ani (asta-mi place mie, că la asemenea evaluări nu înseamnă nimic o diferenţă de 600 de ani, când o viaţă de om nu durează mai mult de 50-100 de ani), la sfârşitul ultimei perioade de glaciaţiune, a crescut nivelul mărilor şi oceanelor în asemenea hal pe glob (de-a lungul a 40 de ani, nu doar 40 de zile, cum scrie la Biblie?) încât, cu berbecul unui zid apocaliptic de apă venit dinspre Marmara, a fost ruptă valea Bosforului şi a fost inundat definitiv actualul loc ocupat de Marea Neagră – cu o forţă de nedescris, acoperind o suprafaţă de 19.000 de mile pătrate. Un diluviu de legendă. Fireşte, cercetătorul american a descoperit chiar şi urme de clădiri la o adâncime de 311 picioare maritime, de pildă, în largul ţărmului! Fragmente de ziduri şi de unelte de piatră de pe fundul accesibil al Mării Negre, care demonstrează că odinioară platforma actuală a mării era o zonă locuită, surprinsă de cataclismul diluvian. Diluviu care depăşeşte imaginaţia noastră, ne asigură cercetătorul american – şi se întreabă: cine erau, oare, locuitorii acoperiţi de Potop?

Ce întrebare – să tot petreci un concediu de opt-nouă zile la Marea Neagră, pe plaja din faţa Vilei Scriitorilor din Neptun, şi să te preocupe soarta locuitorilor surprinşi de Potopului biblic de aici, de acum 7000-7600 de ani: ei să fi fost strămoşii românilor, bulgarilor, turcilor şi a celorlalte naţii de azi “de pe malul celălalt” al actualei Mări Negre-Pontus Euxinus (în preistorie şi antichitate, până în evul mediu, veniţi dinspre traci, sciţi, carpi, daci, hitiţi şi armeni; până să apară “marile invazii barbare” şi să fie împărţit Imperiul Roman, cu hunii, vizigoţii, ostrogoţii şi slavii, avarii, bulgarii, tătarii, cumanii sau pecenegii. Pe când Imperiul Bizantin-Imperiul Roman de Răsărit cuprindea şi jumătate din ţărmurile Mării Negre)? Surâd, oprindu-mă aici din înşiruirea unei istorii literare, mai degrabă… Ce civilizaţie a trăit pe fundul Mării Negre, înainte de Potop? Merită să exploatezi “din punct de vedere literar” un asemenea subiect – dar el nu e de nasul meu (îi las pe cei ce au semnat, în aceeaşi lună iulie 2001, când eu eram pe plajă la Neptun, Declaraţia de Independenţă literară faţă de Casian Maria Spiridon, toţi unul şi unul, “mari” scriitori în altă viaţă şi în alt regim, să ne readucă la realitate în acest sens, să-şi dea în stambă, cu aroganţa lor atotştiutoare, plini de certitudini, fericiţi, ca bravi urmaşi, la “figurat”, ai vreunei “găşti literare” din sânul acelei civilizaţii de pe fundul Mării Negre, dispărute “în urma Potopului biblic”, nu merită să le reţin numele)… Vai de capul nostru.

Îl las, totodată, pe cercetătorul american să exploreze în continuare fundul Mării Negre. Între 15-31 august 2001, Robert Ballard a plecat din Varna pe nava “Akademik” (într-un proiect de cercetare bilateral, americano-bulgar) să dea de gol urmele vestigiilor acestei străvechi civilizaţii “care, potrivit oamenilor de ştiinţă, a existat înaintea celor din Egipt şi Mesopotamia şi a dispărut în zona Mării Negre, în urma unei inundaţii de proporţii biblice, acum 7600 de ani”… În întâmpinarea aceleiaşi teorii, se spune că lucrurile ar fi putut sta cam aşa: iniţial, pe fundul actual al Mării Negre a fost un lac de apă dulce (în care se vărsau fluviile continentelor), pe ţărmurile căruia se presupune că erau amplasate aşezările respectivei civilizaţii. Potopul, prin revărsarea mărilor şi peste mări a oceanelor, a transformat lacul dulce într-o Mare Neagră – sărată, cum altfel. În orice caz, ceva miez de adevăr există: în 1972, în apropierea Varnei, a fost descoperită o necropolă neolitică, datând din 4600-4200 înainte de Hristos, care atestă existenţa unei civilizaţii anterioare celor din Egipt şi Mesopotamia! Aviz etnologilor noştri…

(Va urma)

Liviu Ioan Stoiciu

PS. Vă invit să citiți în format PDF o frumoasă revistă lunară, care apare la Iași (condusă de criticul Alexandru Dobrescu, mereu sobru) – Însemnări ieșene, la zi, dați click pe Insemnari iesene nr. 9 2011 color (și iar click pe dreptunghiul apărut).

PS. 2. Public fotografii de la mare făcute în acest an în preajma Casei Scriitorilor din Neptun (pe bancă, poetul Ion Nicolescu).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.