0
38 comments

Luni, 28 mai 2012. Încă șase zile de retragere din actualitate, așadar. Cum spuneam și ieri și alaltăieri aici, experimentez: încerc să compar în timp percepțiile mele publice – dacă s-au dovedit greșite și, eventual, ce schimbări radicale au avut loc în timp. Aflat în plin an al apocalipsei din 2012. De exemplu, cum vedeam în anul apocalipsei din anul 2000 situația prozei din România, „privire din avion” – sub titlul Despre proza noastră “necompetitivă”. Închei acest text al meu împărțit în trei:

Exemplul lui Vasile Andru mă îndepărtează de ideea că de la prozatorii consacraţi (fie ei şi optzecişti) de la noi nu mai trebuie să aşteptăm minuni, de fapt. Intuitiv, au înţeles asta şi cititorii lor cei mai fideli: poeţii (se ştie, prozatorii citesc poezie; dar dacă prozatorii publică poezie, nu sunt convingători, vezi exemplele N. Breban, D.R. Popescu, Vasile Andru, Gh. Crăciun, Ştefan Agopian). Dintr-un avânt creator specific României (cotropite de poeţi), poeţii şi-au redescoperit vocaţia scrisului şi au publicat, “reactiv”, volume de proză, mai mult sau mai puţin apreciate critic: Gellu Naum, Marin Sorescu, Mircea Ciobanu, Nora Iuga şi Gabriel Chifu (premiaţi pentru proză la Uniunea Scriitorilor), Ana Blandiana, N. Prelipceanu, Marin Mincu, Ovidiu Genaru sau Mircea Micu, Mircea Cărtărescu (cu un succes nebun), Nichita Danilov, Dora Pavel, Valeriu Stancu, Gellu Dorian, Lucian Strochi, Iustin Panţa, Ruxandra Cesereanu, Simona Popescu, Caius Dobrescu, Daniel Bănulescu, Rodica Draghincescu, Horia Gârbea (au în curs de apariţie volume de proză şi Gh. Izbăşescu sau Paul Vinicius şi Ioan Es. Pop, am auzit)… Un semnal semnificativ în acest sens sunt nominalizările la Premiile Uniunii Scriitorilor la secţiunea Proză, pe 1999: unde i se dă locul de onoare prozei poeţilor Adrian Alui Gheorghe, Iolanda Malamen, Constantin Abăluţă, Gheorghe Iova (şi… Liviu Ioan Stoiciu, cu voia dumneavoastră, care a fost nominalizat cu “Grijania” şi la Premiile ASPRO, la secţiunea Roman). Au fost atât de surprinzătoare aceste nominalizări, încât juriul Uniunii Scriitorilor a hotărât să nu acorde premii la această secţiune! De ce? Rămâne un mister, o dată ce acest juriu a definitivat nominalizările… Indiscutabil însă, infuzia de “proză a poeţilor” (chiar dacă nu e luată prea în serios) va revigora proza-proză românească şi va inflama competiţia între “prozatorii consacraţi” şi poeţii care scriu proză (poeţi-prozatori adevăraţi, cu o sensibilitate ficţională ultragiată). Poate din rândul “poeţilor” va apărea “marele roman”? Neapărat, susţin, trebuie să se meargă şi pe mâna prozei poeţilor (pe voinţa lor de autodepăşire măcar, “de la care vine tot răul”)…

Închei cu o paranteză: eu, unul, scriu proză în paralel cu poezia “de când mă ştiu”. Am atras atenţia, de altfel, că primul meu premiu (al revistei “Vatra”, în 1972, când aveam 22 de ani) a fost obţinut pentru proză, nu pentru poezie. Totodată, mă văd obligat să repet public (după ce am citit în “Luceafărul” / 21 iunie 2000 o cronică diletant-amatoristică amuzantă la adresa ultimului meu roman apărut, cronică de o rară rea-credinţă şi cu jenante reproşuri, inclusiv de “cronologizare”) că romanul “Grijania” a fost scris în 1984 şi că timp de 15 ani n-am reuşit să-l public, stând în sertarele editurilor Cartea Românească şi Albatros, deşi şi după Revoluţie am insistat să fie publicat. Ţinând cont că “Grijania” a fost nominalizată şi la Premiile US şi la ASPRO în 1999, pot să-i arăt liniştit cu degetul pe cei ce au refuzat, cu superioritate, publicarea romanului meu: Mircea Sântimbreanu şi Domniţa Ştefănescu până la Revoluţie, apoi Georgeta Dimisianu personal, la Albatros; şi Mircea Ciobanu şi George Bălăiţă până la Revoluţie, apoi directorii postcomunişti de la Editura Cartea Românească… Vreau să spun că rezistenţa editorilor la proza “poeţilor” (întâmplător debutaţi editorial cu poezie şi consacraţi “ca poeţi”) continuă furibund şi azi, mulţi poeţi apelând la sponsori să poată să-şi publice proza scurtă şi romanele. Deşi, aflaţi la acelaşi nivel de oboseală istorică, cu aceleaşi determinări metafizice, poeţii de azi concurează cu succes prozatorii “pe terenul prozei” (e în tradiţia literaturii române, de altfel, ca unii poeţi să scrie şi proză şi alţi prozatori să scrie şi poezie) – 30 iunie 2000.

Liviu Ioan Stoiciu

***

Un nou episod din Ion Simuț (al treilea; celelalte două au apărut ieri și alaltăieri aici) la Paul Goma, eseu al unui critic universitar care se respectă (în limitele gustului său), documentat și doct:

Cazul PAUL GOMA între politică şi literatură

Un destin politic (III)

Unul dintre primele documente publice emise de Paul Goma e o scrisoare deschisă către Heinrich Böll, scriitorul german laureat al premiului Nobel şi, pe atunci, preşedinte al PEN Clubului Internaţional – scrisoare datând din 11 septembrie 1973, difuzată de repetate ori la „Europa liberă” şi publicată în revista românească pariziană „Ethos”, nr. 2, din 1975. Paul Goma cere sprijin pentru a face cunoscute încălcarea drepturilor omului în România şi ignorarea libertăţilor constituţionale, cum ar fi: dreptul la exprimare, dreptul de întrunire şi asociere, dreptul la grevă, dreptul la un paşaport, dreptul la informare. Partea a doua a scrisorii se referă la exercitarea drastică a cenzurii în România şi la respingerea manuscriselor din pricina tabu-urilor. Scriitorul român dresează o listă de teme tabuizate / interzise: închisoarea, colectivizarea agriculturii, activitatea securităţii şi a activiştilor de partid, situaţia saşilor din Transilvania, relaţiile româno-sovietice (răpirea Bucovinei şi a Basarabiei, comportarea aliaţilor după 1944, jaful organizat după armistiţiu, rusificarea politicii româneşti, a administraţiei, a culturii, a învăţământului, evenimentele din Ungaria în 1956 şi din Cehoslovacia în 1968 etc.); apoi, sunt oprite brutal alte tendinţe artistice: „dragostea prea dragoste, moartea prea moarte, tristeţea prea… tristă” – cum se exprimă Paul Goma însuşi; alte subiecte interzise scriitorului: greutăţile materiale cotidiene, birocratismul, corupţia, incoerenţa legilor, inechitatea socială, spiritul de castă al demnitarilor politici. Inconformiştii sunt reduşi la tăcere – mai contează Paul Goma şi semnalează situaţia oniricilor Dumitru Ţepeneag şi Virgil Tănase. Finalul scrisorii aduce la cunoştinţa opiniei publice europene faptul că în România nu sunt respectate şi aplicate convenţiile semnate: Carta Drepturilor Omului, documentele Conferinţei de la Helsinki pentru Securitate Europeană, privitoare îndeosebi la libera circulaţie a informaţiilor şi a oamenilor.

Punctul de vârf al exasperării pe care le-o produce Paul Goma lui Ceauşescu şi securităţii este anul 1977, când aderă la Charta 77, printr-o scrisoare către Pavel Kohout şi camarazii săi. Ce a trăit şi pătimit atunci Paul Goma este povestit impresionant şi meticulos în Culoarea curcubeului 77 (în varianta franceză: Le tremblement des hommes, Seuil, 1979) şi în Soldatul câinelui (în franceză: Chassée-croisé, Hachette, 1983). Pentru a vedea implicaţiile protestului, vizând în primul rând atitudinea anti-rusească şi prin ea atitudinea violent anti-comunistă, transcriu primul paragraf din scrisoarea adresată lui Pavel Kohout şi prietenilor săi, datând din 26 ianuarie 1977 (de ziua lui Ceauşescu) şi fiind atunci difuzată în mai multe limbi:

„Mă declar solidar cu acţiunea voastră. Situaţia voastră este şi a mea; situaţia Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – şi a României. Trăim, supravieţuim în acelaşi lagăr, în aceeaşi Biafra (capitala: Moscova). Voi, cehii şi slovacii, aţi avut un ’68; ungurii, un ’56; polonezii: ’56, ’71 şi… mereu; germanii din Est au avut un Berlin şi au un Biermann. Noi, românii, nu avem asemenea repere. Dar nu totdeauna suferinţa este direct proporţională cu intensitatea strigătului de revoltă. Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii de Est, ungurii şi bulgarii), voi sunteţi sub ocupaţie rusească; noi, românii, ne aflăm sub ocupaţie românească – la urma urmei, mai dureroasă, mai eficace decât una străină. Trăim cu toţii sub acelaşi călcâi (iar călcâi nu mai are nevoie de calificative ajutătoare). Aceeaşi lipsă de drepturi elementare, aceeaşi batjocorire a omului, aceeaşi neruşinare a minciunii – peste tot. Peste tot: sărăcie, haos economic, demagogie, nesiguranţă, teroare. Ciomag-Căluş-Corupţie – iată (în limba română) cei trei C cu care cei doi C ne-au împins concetăţenii, pe scara istoriei, cu mii de ani îndărăt”. (Va urma)

Ion Simuț

PS. Public și azi fotografii primite pe e-mail de la GSM, sub titlul: Cursul scurt de comunicare prin imagine.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
38 comments

38 Comments

Lasă un răspuns la Ciprian Hangan Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. teransin cu har divin, nu mai baluba, că se supără pluton(u) şi ţi se arată butonu’/ şi vezi şarpele dioptric/tocmai în lanţul tău trofic/halind foci scrântite-n fălci/ şi pe ăla mic în hălci.

    Te văd destul de talentat. Dacă vrei, te sărăţesc pentru o editură/om te fac/ terasine-sarazine/ du-te iar ‘napoi la tine/şi-ţi ia mintea de pe mine.La balamuc, copilu’…

  2. Îmi e jenă să mai vorbesc despre Paul Goma. Suntem o naţiune de rahat. Acest om şi scriitor e mai important decât Regele Mihai.

  3. Scrisoare deschisă către domnul Traian Băsescu

    de Valentin Nicolau

    Acum şapte ani, la presiunile dumneavoastră şi ale subordonaţilor politici, am demisionat din funcţia de preşedinte-director general al TVR. La acel moment, făceam o fotografie sumară a situaţiei în care lăsam televiziunea publică: 20 de milioane de euro profit net pe anul 2004, 17 milioane de euro în conturi, sub 3.000 de angajaţi, spaţii de producţie şi de birouri nou construite (mii de metri pătraţi), procesul de retehnologizare într-un stadiu avansat, operaţiunea de rebranding – o reuşită pe plan intern şi internaţional, poziţia doi-trei în topul naţional al audienţelor TV şi, cel mai important, faptul că angajaţii redobândiseră mândria de a lucra în TVR. Televiziunea Română devenise „imaginea timpului său”, ajungând o instituţie puternică şi respectată.

    Astăzi, Televiziunea Română, pe care aţi aservit-o şi aţi umilit-o cum niciodată nu s-a mai întâmplat, înregistrează pierderi economice uriaşe, cumulează datorii de aproape 150 de milioane de euro, personalul este supradimensionat (3.500 de angajaţi) prin angajarea ziariştilor obedienţi şi oferirea de sinecuri clientelei politice, audienţele sunt prăbuşite (tronsoane lungi de timp cu audienţe zero), este decredibilizată şi lipsită de respect public, iar lista dezastrelor poate continua. Un amănunt: actualul preşedinte-director general, Alexandru Lăzescu, a fost numit de dumneavoastră personal.

    Cine e vinovat de ce s-a întâmplat în aceşti şapte ani? În primul rând Traian Băsescu. Aţi dispus aservirea TVR cu orice preţ, ordinul fiind executat de Mona Muscă şi Raluca Turcan, ajutate de un şir lung de cozi de topor, ce au beneficiat de colaborarea unora dintre şefii TVR şi de susţinerea unor acoperiţi din presă. Băsescu-Muscă-Turcan este triumviratul care a declanşat distrugerea TVR. Punând conducători incompetenţi, aţi obţinut garanţia fidelităţii lor, iar, ca recompensă pentru slugărnicie, le-aţi dat mână liberă la jaf.

    Problema depolitizării TVR v-a fost doar un subiect de campanie electorală. După alegeri, v-aţi întrecut înaintaşii, subordonând-o politic şi mai mult, ca de altfel pe toate celelalte instituţii publice. Tot ce aţi reproşat cândva altora aţi făcut înzecit odată ajuns la putere: „corupţie la vârf”, trafic de influenţă, politizare excesivă, nepotism, impostură etc.

    Aţi câştigat alegerile din 2004 cu sloganul „Dreptate şi Adevăr”. În fapt, lucrurile au fost exact pe dos, guvernarea dumneavoastră a stat sub semnul nedreptăţii şi al minciunii, pe fundalul unei stări conflictuale pe care aţi avut grijă să o alimentaţi permanent. Sloganul mai potrivit ar fi fost „Jaf şi incompetenţă”, pentru că în TVR, ca în întreaga ţară, asta s-a petrecut. Este uluitor cum în numai şapte ani au fost prădaţi aproximativ 150 de milioane de euro! Iată „eficienţa” regimului Băsescu şi felul în care s-a concretizat mult clamata „modernizare a statului”. Multiplicând situaţia dezastrului din TVR la realitatea celorlalte instituţii publice, avem dimensiunea ororii unei politici de destabilizare a structurii de rezistenţă pe care stă orice stat suveran. Dumneavoastră vă aparţin cuvintele care sună ca un blestem: „statul nu mai poate fi responsabil pentru fiecare dintre cetăţenii săi”, ce au declanşat cel mai crunt individualism, maximizând indiferentismul social. În fapt, aţi militat pentru un stat iresponsabil, condus de indivizi responsabili doar pentru propria lor îmbogăţire şi preocupaţi să-l menţină captiv cu orice preţ.

    Nu aţi fost un preşedinte-jucător, ci un preşedinte-distrugător, spre nenorocirea multor români. Veţi spune că nu aţi făcut totul de unul singur, că la ruinarea sistemului public (mass-media, sănătate, învăţământ etc.) şi la haosul general din administraţie au contribuit şi alţii. Sigur că nu aţi demolat solitar, dar cei care v-au pus planurile în fapte au fost aleşi de dumneavoatră dintre fidelii incompetenţi şi şantajabili, deci uşor de controlat într-un sistem structurat după reguli mafiote, România cotropită fiind sistematic spoliată şi siluită. Dacă CSAT ar funcţiona normal, ar fi trebuit de mult să se autosesizeze de pericolul pe care l-aţi reprezentat pentru România.

    Cine ştie de cât timp va fi nevoie să se repare dezastrul pe care îl lăsaţi în urmă? Sunt stricăciuni care nu vor mai putea fi vreodată îndreptate. Aţi degajat atâta ură împotriva propriei ţări, încât epoca Băsescu va rămâne în amintire ca un coşmar, trauma războiului pustiitor pe care l-aţi purtat aiurea cu propriul popor, o calamitate pe care aţi abătut-o asupra României într-o perioadă istorică în care i-ar fi putut fi mult mai senin. Niciodată nu au fugit din propria lor ţară atâţia români, niciodată n-am trăit atâta dezrădăcinare. De data asta, răul cu care românii s-au confruntat a fost nu numai imens şi perfid, dar a venit din interior, de aceea şi doare atât de tare, iar răul poartă numele dumneavoastră, domnule Traian Băsescu.

    Dincolo de durerea de a vedea distrusă munca mea şi a colaboratorilor mei din TVR, vă sunt recunoscător pentru că, încercând să-mi faceţi rău acum şapte ani, mi-aţi făcut un mare bine, determinându-mă să mă întorc la vechile mele preocupări, departe de mizeria fizică şi morală care a înflorit, sufocând ţara în epoca Băsescu şi, pentru asta, vă mulţumesc.

    Valentin Nicolau
    Luni, 28 mai 2012

  4. Excepțional rechizitoriu ! (de fapt nici nu contează așa mult cine l-a făcut, e bine că a început 🙄 !).
    Sper că și fără a mai adăuga ceva este suficient pentru moțiunea de suspendare, urmând ca la procesul de trădare națională să se adauge și celelalte (renunțarea la suveranitate, flota, casele, fetele, fratele, amantele, etc)

  5. @Marin Ifrim
    Din păcate văd că-i o jenă generală !
    Nimeni nu se încumetă să vorbească despre un asemenea personaj fabulos pe care mai avem șansa de a-l avea printre noi !
    Din frică, din lașitate, din invidie scriitoricească, din necunoaștere a adevărului în ce-l privește pe Paul Goma ?? !
    Contemporanul nostru, dar probabil mult mai prețuit de cei care ne vor urma !
    Numai că o greșeală reparată, tot regretabilă rămâne !
    Și e păcat !
    Mare păcat !

  6. Paul Goma, se mai poate privi spre ceva departat circotecilor lumii.

    Sa aduci doua firi, care nu fac parte din acelasi aluat, sa le asezi impreuna… nici macar din compasiune. Functionarul, regele, doar pe statul de plata, nu Regele spre care privesc milioane de ochi, nu Regele onorat de morti si de vii, de falangile toate!

    “cei mici te iubim!”, intelegere, compasiune, “loialitate” – iar in visul acela Elice/elite ne visam cu totii mici regi !

    Ultimul vostru rege inca traieste.
    Al nostru a murit ca un Soldat.

    Care e Mort si care e Viu?

  7. @terasin Al tau a murit. Alatura-te lui ,tu si toti ca tine, ca prea la-ti iubit. ” Care e Mort si care e Viu?”-Mataaa! mai rapciuga, pandemica.

  8. “Care e Mort si care e Viu?”
    Tera(n)sinul clonat de/pe animalul cu proprii două spinări, din primul comment, supra!… Recte: mort-viu.

  9. Second deadly quake strikes Italy

    A deadly earthquake struck northern Italy on May 29, damaging buildings and spreading panic among thousands of residents still living in tents after a tremor in the same region destroyed their homes just over a week ago.A rescue worker walks past a damaged building in Cavezzo near Modena May 29, 2012. An earthquake struck northern Italy on Tuesday, killing at least 10 people, damaging buildings and spreading panic among thousands of residents still living in tents after a tremor shook the region just over a week ago, destroying their homes. REUTERS/Giorgio Benvenuti ( texte preluate de pe Yahoo News ).

    Mie inca imi vine sa cred si ca va fi probabil un cutremur in noaptea de 4 spre 5 iunie, cutremur produs de Luceafar, si mi vine sa cred si ca nu va fi. Daca iau de referinta anul 1989 care a prefigura ceea ce se intampla astazi la noi si in lume, imi vine sa cred ca nu va fi cutremur. Sigur ca Domnul Isus Christos a zis sa ne rugam ca apocalipsa sa nu vina iarna, si ca ar fi totusi o binecuvantare de la Dumnezeu daca acest cutremur produs de Satana sa fie vara. Numai ca populatia nu este pregatita din punct de vedere liturgic pentru aceasta, iar Dumnezeu nu ingaduie ca rautatea sa isi faca de cap in Romania pentru ca pana la urma sa biruiasca aceasta rautate. Pentru ca ar fi multe rele deodata pe capul romanilor, si cutremurul, apoi si casatoriile intre persoane de acelasi sex, si al doilea Ierusalim la Bucuresti si in marile orase ale Romaniei Moderne, apoi ouarea peste Bucuresti, si interventia unor state straine: Bulgaria, Ungaria si Rusia in Romania. In fond daca cutremurul ar fi ingaduit de Dumnezeu de Sfintii Trei Ierarhi, adica pe 30 ianuarie 2013, atunci al doilea Ierusalim ar cadea primavara, adica exact in vremea Cinei celei de Taina. Daca nu, atunci inseamna ca peste Romania ar veni apocalipsa iarna, ca in decembrie 1989, pe care Dumnezeu a ingaduit-o prematur tocmai ca sa nu fie totusi Al doilea Ierusalim iarna. Si inca mai cred ca de fapt acest cutremur care va darama jumatate din Bucuresti va fi provocat de oligarhi, prin presiuni asupra demagogilor, ca sa se intample ratiunea pentru care lumea se va scandaliza profund intreband: Iarasi produceti aceeasi schema ? ca pentru aceasta repetare a loviturii de Palat si de Stat comunist vor fi acuzati de catre publicul international si de catre UE si Rusia.

  10. Daca bag bine seama, acest al doilea cutremur din nordul Italia are legatura cu cel din Bulgaria, caruia i-a fost schimbata intensitatea pe scara Richter ( care fusese provocat de tirani in al doilea strat al Pamantului, este adevarat la presiunea demagogilor – ca sa nu mai zica bulgaroii cu ceafa groasa la noi: …ta-ta-ta, cum zic ei la cuvantul Tata ), pe baza a ceea ce se numeste Earthquake Storms. Se pare ca iudeul-etiopian-italian din Fratiile Musulmane a ratat Presedintia Egiptului, si in cursa, cum au dorit cei din Arabia Saudita, a ramas un arab simplu din Fratiile Musulmane, si un fost ministru al lui Hosni Mubarak ( bun politician cred eu a fost acest Mubarak ). Prea se apucase meticulos acel iudeu-etiopian-italian sa concerteze structura lui politica, si prea de tot, caci in Turcia fratele lui nu intrase inca. Se pare ca acest fascist din Fratiile Musulmane, catindat al Fratiilor Musulmane la Presedintia Egiptului, a fost ingaduit datorita Teheranului si Bagdadului. Dar eu de foarte mult timp cred, inca de la instalarea lui Ghadafi pe fondul aceleiasi scheme care are loc si in zilele acestea, deci eu am zis ca acest arab egiptean poate sa fie mai periculos decat iudeul-etiopian-italian, cum a fost si Ghadafi, pentru ca pana la urma si iudeul-etiopian-italian isi va concerta fortele cu acest arab fascist, si cu toata schema Sinagogii Luceafarului.

  11. Am omis sa spun ca spre deosebire de altii, la comunisti Pogorarea a ceea ce ei numesc Spiritul Sacru, vine din maruntaiele Pamantului, caci acolo locuiesc parintii lor pe pamantul carora s-a zdrobit Luceafarul ca sa il dobandeasca. Deci de acolo pare sa le vina forta de a-l dobandi pe Luceafar. Si tare ma indoiesc ca cutremurul lor vine tocmai de Rusaliile traditionale pentru cei din Taina Legii. Sa fie dracul, adica Luceafarul atat de inconstient si sa ii loveasca de Rusalii, pentru ca s-au folosit fraudulos de el inca de la Lovitura de Stat din decembrie 1989 ? Eu as zice ca Luceafarul este furios pentru ca astia isi fac de cap si apoi arunca vina pe Luceafar ca sa le indeplineasca toate dorintele aberante pe care mai apoi nu le respecta, ca sa cada tot pe Luceafar vina. Da este furios, chiar si Dumnezeu, dar Dumnezeu nu face dragoste cu sila, si iata nici Luceafarul, desi neocomunistii il strang cu usa sa le indeplineasca doleantele, si pe Luceafar si pe Dumnezeu. Tocmai din cauza Luceafarului nu imi vine sa cred ca el le va da o lovitura fara ca neocomunistii sa nu se compromita mai intai, fara sa fie vadit ca neo-comunistii lucreaza ceva ce nu este in randuiala nici macar la Luceafar. Si pana la urma eu cred ca totusi Luceafarul va respecta tipicul lui, chiar daca neo-comunistii nu il respecta, caci iata si seismologii comunisti, mizand pe acest principiu, zic ca nu se asteapta de la Luceafar sa faca un cutremur anul acesta. Deci probabil cutremurul va fi la anul, in lunile de iarna, daca nu va fi anul acesta pe 4 spre 5 iunie.

  12. Un mic calcul. Daca cutremurul ar fi pe data 4 spre 5 iunie, atunci lucrurile s-ar succede foarte repede. Multi oameni nu vor stii nici macar ceea ce fac ei insisi, Bucurestiul va fi ras jumatate de pe fata Pamantului, apoi va avea loc, in plina recesiune si depresie economica, povestea aceea cu darul de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, in iulie vom avea prigonirea in raspar a Profetului Ilie Tesviteanu, si in august vom avea ceea ce comunistii incercau, prigonirea Maicii Domnului, adica a Bisericii. Mi se pare ca este o conexiune intre termenii de al doilea Ierusalim si faptul ca in perioada medievala, cu multe lacasuri inchinate Sfantului Munte si Patriarhiei Ierusalimului, ba chiar si Patriarhiei Alexandriei, in speta Muntele Sinai, deci este o conexiune intre termenul de al Doilea Ierusalim si faptul ca Romania se chema in evul mediu: Gradina Maicii Domnului. Deci probabil in iulie vine rapid, si pe nepusa masa legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, desi nu imi vine sa cred, pentru ca in Occident, in SUA, aceasta legalizare va fi realizata abia dupa alegerile de la sfarsitul anului acesta, pe care probabil le va castiga Obama ( desi eu speram sa vina Mitt Romney, cel cu Ierusalimul ), si in august vor fi probabil si persecutiile in contra celui de al Doilea Ierusalim. Pare ciudat, si vine pe un fond international tras de par, desi este posibil si asa ceva. Da ! Soarele asta de pe cer, tartorul cel mare, este criminalul cu o mie de ace al Maicii Domnului. Shalom Alecu !

  13. Eu nu luam in calcul varianta aceasta, cu al Doilea Ierusalim in august. Sa vedem, al doilea Ierusalim este Efesul, unde este casa Maicii Domnului, loc unde si-a petrecut ultima parte a vietii. Efesul este in apropierea Smirnei: cea distrusa de turcii otomani in 1922 parca ( nu stiu ! sa vad cum ar putea fi cand voi primi cele doua DVD-uri grecesti de la Tesalonic, DVD-uri care arata cum a fost dezastrul si pogromul din Asia Mica impotriva grecilor ). Se leaga !, aceasta ar motiva si interventia rusilor comunisti in Turcia si la noi. Se leaga: Soarele are tronul la Istambul, dar nu soarele realizeaza practc acest lucru cat luna, caci Maica Domnului apare ca simbol al Lunii, si tronul Lunii in Sinagoga Luceafarului este la Teheran.

  14. Si cutremurul din Bulgaria de astazi, de cca 3,8 grade pe scara Richter bate la ochi, si se pare ca este vorba de acel fenomen numit Earthquake Storms. Responsabil de magnetismul terestru este stratul din nucleu numit nucleul extern, deci un strat unde este sediul oligarhilor, si practic el se afla la o adancime mare.

    Descantecul domnului Culai se refera la mine ?, ca sa imi amintesc ceva de pe vremea lui Ceausescu ?

  15. Ma intreb de ce oare Ioan Ianolide nu a acceptat sa ramana un personaj intr-o carte despre el scrisa de altcineva ? Ce talc sa fi avut acest eveniment, pentru ca pana la urma s-a scris de catre un scriitor si cartea despre el in care el aparea doar ca personaj ?, si apoi a scris si Ioan Ianolide o carte despre sine insusi si despre temnitele comuniste pe care le-a indurat. Shalom Alecu !

  16. Fir intins, plesnitura balaoachesa, daca Ajung nici balbabasa kakai nu te mai scoate din buda!

    daca nu va salveaza infarctul

  17. Terasine-terasat, nu te mai băga-n rahat/ că n-ai chip şi n-ai nici nume/ci doar gura-n bot cu prune/ Nu te pune cu un Fir/că deja eşti în delir/ Ia-ţi un nume, buletin, poză şi un bolentin/de din vale de rovine, grăiesc dracii către tine. Cum te cheamă bre, de fapt?

  18. Şezi blând unde eşti, ca să nu îndeplinesc o formalitate.

    Pentru mine tigva ta literară nu înseamnă nimic.

  19. Alo, bre, terasine, matale faci “formalităţi” , ai acest tupeu, ai uitat ce terasimar ai fost în 1989 imediat după, alergările, plecările, întoarcerile, rătăcirile în care te scalzi şi acum? Pe cine ameninţi? Las-o baltă. Habar nu ai ce înseamnă adevăratul anonimat activ. Mănâncă-ţi feliuţa de salam cu soia si n-o mai face pe tragicul. Ce ştii tu despre tigva mea, biet canibal de furnici?

  20. pt. dl. terasin nu e decât un singur dialog, fără dus-întors. La Iaşi, la Socola, există o academie de profil. Cum poţi spune cuiva să şadă blând pentru că un dement poate oricând “îndeplini o formalitate”. Tu faci “formalităţi”. Cine eşti bă, ăsta mai al dracului decât Traian de pe Colon? Terasine, deştul în vârful nasului. Nu te pune cu cine te pune să te pui.

  21. Dănuţ, ţi-a tăiat o pisică neagră calea, am eu treabă dacă e motan, n-am treabă. Noi ne înţelegem bine când îmi dai dreptate, n-am nimic cu furnicile.

    dan-dan, de la cap la coadă nada-i dezlegată.

    Până nu încalec poate vă strângeţi mai mulţi, e clipa voastră de glorie să luptaţi cu mine. E un Dar. După ce bea calul apă, plec să-i suflu lu Manolescu al vostru scrum prin cartea de telefoane.

  22. Terasine, nu întinde coarda. Ce să caquţi tu la Manolescu, ce să torni, cui bunica ta vrei să te adresezi. Ai turnat destul în prima tinereţe. Eu nu sunt userist, n-am nicio treabă cu manolescul tău şi al vostru. În plus, să fiu al naibii, dacă mai te văd pe aici, pe acest blog curat în toate privinţele, te asigur că vin cu de toate: poze, gloze şi glucoze. Nu sunt securist, dimpotrivă. Stai naibii în banca ta, de ce te mănâncă în ceea ce crezi că eşti?

  23. Aoleooo, terasine, să nu uit. Fişa postului tău e la loc sigur, în sipet. Fostul şef al polipuţiei naţionale se bercea, bre, ceva de la bercu, bercea,bercu,berbecu. Să fie la mata.

  24. Terasin asta nu e prost, ci e destept ca se da de gol. Este un idiot din gasca tiganului Iliescian. Iata o istorie lucrata fara fir, el vorbeste de fir si incantatie, pe langa stiti Dumneavostra cine, Domnul Vasile Andru. Asta este de dinainte de 1989, cam de prin 1988, la un an dupa 1987 cand se prefigura caderea oligarhului de Ceausescu, care incerca sa se puna bine cu demagogii, si astfel i-a dat cale libera lui Vasile Andru, dar o cale libera cu care neo-oligarhii, esalonul doi al PCR, cel care a si dat Lovitura de Stat, nu a fost de acord, si l-a pus monitor si sa monitorizeze pe acest idiot ocult auto-numit terasin. Gata terasin !, capul la fund, s-a terminat recreatia, ba !, nu vorbeste gura pacatosului terasinist adevar despre el, din comoara lui. Ce te priveste ba de altii ? Nu vezi ca umbli cu surplus de ganduri in contra firii tale ?, sau nu stii ca tu nu ai voie decat pana la cinci, si nu si cu sase ?

  25. Dupa cate il stiu eu pe terasin, cel care are doar cuget liber si numara numai pana la cinci pacatele pamantului, ale acelui tip de pamant de care tine el cu oligarhii insa pe la rascruci de timpuri masurate in cinci si fara de tol de nunta, deci din cate il stiu eu pe terasin el era un idiot anti-dostoievschian si bolsevic, si iata ca pomeneste ceva avere ilicita, caci Manolescul este pro-mensevici, un disident ajuns pe la mensevici si lansat de Eugen Simion, un critic de curte al regimului Ceausescu. Terasin este de fapt un politician din ceea ce se numeste masonerie bolsevica, adica o stea cu cinci colturi, si nu cu sase ca aceea la care fac eu referire, ba mai mult, la terasin steaua este cu cinci ca in steagul Statelor Unite, sau al U.E., dar o stea intoarsa pe dos, adica cu susul in jos, ca pe steagul RSR si al URSS, ca sa zic asa intoarsa retrospectiv. D’aia a si fost pus in coasta lui Vasile Andru, care a deviat si el in perioada de distrugeri de cladiri de patrimoniu, adica pana in 1986, fugind ca ucenicii patrimoniului unei Romanii Pitoresti, pentru ca gasca oligarhica darama Romania Pitoreasca. Dar el a fost pus mai mult in coasta mea, caci pe ocolite pe mine ma viza, ca oligarhia sa aibe suport din Sinagoga ( sic, ca steaua este cu sase colturi si nu cu cinci ) la apusul oligarhiei care o va duce in insolventa. Mai degraba acest terasin ar putea sa fie un personaj de samanta rea din opera lui Duiliu Zamfirescu, dar si asa este incompatibil cu demagogia, el fiind un produs rebut al oligarhiei esalonului doi din PCR. Este necunoscut si asa va ramane, degeaba baga el strambe cu Nicolae Manolescu, stie el, si stie si Eugen Simion care avea in calcul si personaje gen terasin.

  26. şase cu nume si prenume, greu vă adunaţi. Calul meu nechează, semn că a cam terminat să se-adape.

    Acum, aşa, daca tot am nimerit unde am nimerit, cine este Andru, cine Hangan, de Stoiciu am auzit câte ceva fiindcă este prăvălia, mărăcinişul lui, de Manolescu cât de cât, apoi de vreo câţiva, jumătate-ncurcă lume.

    De unde să vă iau eu dacă nu sunteţi în Carte, nu în aia de telefoane a lui moş gerilă, măi copchi…vă împrăştie calul meu dacă mai nechează o dată.

    cipriane, tată, lasă zarurile că nu dai 6:6 şi dă-i lu’ nentu dănuţ un dos de scăfârlie, fiindcă se bâlâie sarmanul, nu doarme, îl vede pe beria, pe Mouse, pe Jerry.
    Trage aer, puiule, că ai năduşit tot…

    …şi mai vor să lupte cu mine

    hahahahaha hahahaha hahahahahaha

    păi nu m-am jucat destul cu voi?

  27. Ba terasine nu te da mare, ca nu am nevoie de referinte de la tine, tu cel mult poti sa fi o sula in coaste din aia din mia de sule in coaste solara. Asa ca cu o singura sula in coaste nu se face primavara oligarhica. Mai este unul aici oligofrenic asta, tu vorbesti de caii verzi pe pereti, si inca nu faceti o mie de ghimpi in coaste. As !, nu te cred cu apa, si bag seama ca tu razi, dar de fapt plangi daca zici ca te-ai jucat destul, stii placa asta pe care ti-am pus-o acum, asa macar ca destin, si unde pleci neica ?, la cine, cine o sa te “racoreasca”, ce ramai pe libero ? Ti-am spus eu nu poti sa numeri decat pana la cinci, exact cum se facea numerotarea la scoala pe vremea bunicului meu, dar era nota de trecere la scoala bolsevica de dupa 1947. Degeaba ai spus ca Dan, sau Daniel nu ar fi completi, adica pana la sase.

  28. Bai, terasine din tarascon,calul tau maro esti un magar breee… dupa cum mananci kkt …in maracinisul dupa care te ascunzi.
    Vorba turcului –
    turcule !
    beleste oaia/
    belerim si eu pe-al tau,
    bre rumane/
    De , dincoace de carti,
    miroase foarte”maro”
    in tara mea Ro,mai hahaitu-le.

  29. Dacă mă vedeai în faţă, te scăpai cu totul în pantaloni şi ieşeai d-acolo morgana Maro, viteazule!

    Râde calul meu de voi, şoareci opăriţi.

    La culcărică !

  30. Superb! Comnetariile m-au umplut de humor ce doar pe ulitele românesti il poti gasi.. si-n a ei limba (România), se pot face asa “diversiuni

  31. Măi domnule, terapin, de la terapie intensivă, să ştii că ai muşchi. Vorbeşti şi scrii acilea ca şi cum ai fi în cămaşă de forţă. Stai binişor. Vrei să facem caca pe noi doar pentru că ai matale cal care mănâncă şoareci, şi şoareci care regulează cai? La domnul doctor, bre. Am o adresă. OK, noi ne ducem la “culcărică”, dar matale, în calitate de insomniac de la natură, de ce nu ne laşi să dormim ?

  32. Domnule Liviu Ioan Stoiciu, ati amintit in dese randuri de un scriitor rar: Vasile Andru. Din motive numai de el stiute, un oligofren scapat de la balamuc (unde chiar familia lui voia sa il tina), Ciprian Hangan, il pomeneste obsesiv pe Vasile Andru. Jignitor. Ar fi cazul sa ii taiati aberatiile, mai ales in lipsa oricaror dovezi.

    Multumesc in numele igienei intelectuale care ar trebui sa domneasca pe acest blog.