Jos Băsescu! Din stradă în Parlament: suspendarea președintelui țării e un eveniment pozitiv. Două tablete de la Marin Ifrim. Revista Bucovina literară apare fără șef

Joi, 5 iulie 2012. A trecut cu bine și ziua de azi, n-a curs sânge (cum mă temeam, prăpăstios; există și o înțelepciune a populației ieșite în stradă, care nu se mai pretează la orice instigare la luptă, de genul celei din 13-15 iunie 1990; totodată, se pare că e adevărat: Băsescu a fost scăpat din brațe de serviciile secrete, sau în orice caz aceste servicii lasă lucrurile să curgă de la sine, nu le deturnează, dacă poporul îi vrea capul lui Băsescu, foarte bine – adio Băsescu!), avem pe cineva acolo sus care ne protejează. Mai e de făcut și pasul de mâine, de suspendare a președintelui Băsescu. Animalul politic Băsescu, încolțit, va mai face valuri până la referendum, dar vremea lui a trecut, să zică mersi dacă nu va intra direct în pușcărie. Aud că se așteaptă mâine să-și dea demisia. Așa am sperat și eu ieri, dar azi, după ce i-am văzut reacția din Parlament, nu cred că e în stare, e plin de ranchiună, jignește, crede că poporul nu va vota să fie demis. Îmi place fermitatea liderilor USL de a duce la capăt ce au început, forțând legislația interpretabilă (dar rămânând în limitele ei), a fost un plan bine pus la punct (Valentin Popa a analizat, la Comentariile de ieri, scenariul USL), nu pot să cred că are asemenea juriști – să ne amintim, timp de trei ani și jumătate, opoziția PSD și PNL (azi USL) a stat cu mâinile legate, coaliția Guvernului Boc și Ungureanu nu le-a acceptat nici măcar un amendament, toate legile austerității (de o imoralitate strigătoare la ceruri, care erau numite reformatoare, distrugând instituțiile statului și aducând românii în sapă de lemn) treceau prin răspundere parlamentară, juriștii de azi ai USL nu aveau soluții, nu puteau să se miște. Acum, când există majoritate a USL în Parlament, s-a schimbat jucăria. Simplificând, se pare că e de ajuns să-ți asiguri o majoritate parlamentară și să-ți impui voința politică, fără să mai ții cont de opoziție. Băsescu-PDL își merită soarta cu vârf și îndesat. Țipătul europarlamentarului Monica Macovei cu lovitura de stat ne va costa în Uniunea Europeană, dar pe plan intern totul e în regulă, electoratul a rămas de partea USL – și suspendarea lui Băsescu este dorită, a reînviat „Jos Băsescu!”. Azi s-au dat publicității două sondaje, făcute ad-hoc, românii nu mai pot fi prostiți: unul chiar al dușmanilor USL – Un sondaj realizat de Institutul Roman de Studii Sociale (IRSS) la comanda postului TV H2.0 al lui Sebastian Lăzăroiu arata ca 47 la suta dintre respondenti sustin ca majoritatea parlamentara USL a procedat corect in cazul revocarii presedintilor Senatului si Camerei Deputatilor. Al doilea sondaj: Ultimul sondaj realizat de CSCI arata ca Sorin Oprescu se bucura de increderea a 60% dintre romani, iar USL este cotat cu 64%, informeaza Romania TV. Conform sursei citate, Victor Ponta este cotat cu 54% din increderea respondentilor, Crin Antonescu este la 50%, Vasile Blaga 28%, iar Traian Basescu 19%. In ceea ce priveste intentia de vot, USL are 64%, PDL 17%, PPDD 11%, UDMR 4%, iar PRM 2%. Respondentii au intrebat si ce parere au despre acuzatiile de plagiat aduse lui Victor Ponta iar 63% dintre ei s-au aratat mai degraba neincrezatori, 24% au fost de parere ca premierul a plagiat, iar 13% au spus ca nu stiu sau nu doresc sa raspunda la aceasta intrebare. Azi am mers în București la manifestația PDL din Piața Revoluției – unde „intelectualii lui Băsescu” (profitorii guvernărilor Boc-Ungureanu) au compromis totul la microfon, habar nu au cât de detestați sunt. Nu mi-a venit să cred când l-am auzit pe europarlamentarul T.R. Ungureanu că premierul Victor Ponta nu e… ales de popor și de aceea trebuie dat jos! Probă de cretinism: premierul e numai numit, și Ponta a fost numit de… Băsescu premier. Am plecat scârbit. Cu atât mai mult cu cât, cu o neobrăzare teribilă, au fost puse la microfon melodii ale Pieței Universității din 24 aprilie până în 13 iunie 1990, de la Imnul Golanilor al lui C. Pațurcă la Doamne, vino Doamne al lui V. Sterian și până la melodii ale lui Florin Pittiș – toți morți. Mi-era milă de cei adunați (aduși cu autocare din țară, contra-cost; groaznic, pe o caniculă dură; se știa că bucureștenii nu mai dau doi bani pe PDL, s-a văzut la alegerile locale), cu scandări iresponsabile de-a dreptul. Am plecat dezamăgit de aici în Piața Universității, care a fost iar ocupată de protestatarii lui ”Ieși afară javră ordinară!” și „Băsescu, la pușcărie!” din ianuarie 2012. Sper mâine Băsescu să nu dea în lacrimi și să moaie inima românilor naivi – și-a făcut-o cu mâna lui, a lăsat chiar impresia că-și dorește o asemenea postură, de a ieși pe ușa din dos a Palatului Cotroceni. Din păcate, sunt zvonuri că nu va ieși și din istorie, că Băsescu le pregătește românilor o surpriză…

***

Cât am lipsit din București (13-20 iunie 2012), am primit de la Marin Ifrim două tablete:

1) Dragă Liviu,

De când „Jurnalul de Vrancea” a fost tras în adormire am o stare de letargie vecină cu lipsa de apetit publicistic. Nu ştiu cum te simţi tu şi ceilalţi „foşti colegi”, însă eu, un hiperactiv din naştere, nu mai am chef nici de pescuit. Am fost învins. Asta simt. Am fost învins de nişte haimanale care au impresia că au inventat întunericul etern. Din toată verva mea publicistică am devenit un fel de zilier la o mică publicaţie locală. Şi nici nu mai sunt samariteanul de până mai ieri. Refuz să citesc cărţile primite, nu mai fac corectură unora dintre acestea şi nici vreo „cronică literară” de bună voie sau de serviciu.  Cei în care am investit speranţe şi gesturi concrete mi-au „întors” facerea de bine cu o ură incredibilă, biblică. Acum privesc cu indiferenţă cum crapă PDL, un partid de ticăloşi de la un capăt la altul. Nu simt nicio bucurie şi sigur nu voi aprinde nicio lumânare pentru aceste jigodii. Paradoxal, de când noua putere şi-a intrat în rol, devenind putere şi datorită unor publicişti ca mine, am probleme directe, zilnice. Mi se fac mizerii subtile, venite de undeva din tenebrele scârbiciilor secrete. Ca atare, noua putere e şi ea tot de doi bani. Tot serviciile hotărăsc, inclusiv, sau mai ales, cele ale noului Comintern. Atâta vreme cât există printre noi strigoi cu şorici de porc pe ei, precum Iliescu şi Măgureanu, tot într-o agonie o vom ţine. Păcat de ţara asta fabuloasă. PDL nu e distrus din interior, nici de Băsescu. Hotărârea a fost luată între cenacliştii de la Malta. Se şterg urmele unor crime financiare şi cam atât. Atenţie deosebită şi la prinţul Charles de Transilvania! Nu curul Udresei e problema acestei naţii. Suntem obligaţi să participăm, precum pionierii de odinioară, la o piesă de teatru asemănătoare lui Decembrie 1989. Eu nu mai cred în ţara mea… (E curios, am mai citit această tabletă, nu e exclus să o fi publicat aici, n-am timp să controlez)

2) Dragă Liviu,

Sunt obişnuit cu aberaţiile, cu absurdul de paradă din cultură şi din viaţa de zi cu zi. Ai noştri „pionieri” au inventat totul: mişcarea Dada (o abureală literară), „absurdul”, un fel de pescuit în Sahara ş. a. m. d. Acum aflu că în oraşul în care ţi-ai trăit nişte ani, buni sau răi, a fost ucis un preot, direct în biserică! Nu sunt şocat, ci doar intru la gânduri. Întâmplător sau nu, preotul respectiv e socrul cunoscutului sindicalist Vasile Marica, un timp dotat cu discurs şi pedanterie profesională. S-a întâmplat ceva nefiresc pentru noi, românii dintotdeauna. Eu mă duc la biserică în fiecare sâmbătă, în centru Buzăului, la „Sfinţii Îngeri”. Astăzi, ca niciodată, deşi am trecut prin faţa bisericii, nu am intrat la slujba obişnuită. M-am întâlnit cu scriitorii Stelian Grigore şi Teo Cabel, undeva foarte aproape de acest locaş în care am fost cununat de un preot fabulos, Dumitran. Azi-noapte, am visat urât. Am visat şarpe în biserică. La ora la care trebuia să fiu la slujbă, la Focşani era asasinat preotul Bisericii „Ioan Botezătorul”. Am văzut imagini la televizor. Cred că e biserica unde am asistat la slujbele de înmormântare ale lui Traian Olteanu, Florin Muscalu şi Dumitru Pricop. Nu sunt sigur. După ce m-am despărţit de Stelian şi de Teo, am trecut prin piaţa de legume. Am fost abordat cu glas tare, insistent, fiind umplut de respect, de către o fiinţă cu probleme în centrul creierului. Am făcut faţă, ca să zic aşa, l-am respectat de parcă ar fi fost fostul prim-ministru Ungureanu. Când am ajuns acasă, am auzit ce s-a întâmplat cu preotul de la Focşani şi, automat, m-am întrebat dacă nu cumva tocmai astăzi Dumnezeu m-a ţinut departe de garsoniera sa infinită. Am pielea găină, paranoică. Ce se întâmplă cu noi ? De ce demenţii ăştia cu cuţite lungi nu se duc în Javramentul României? Nu sunt bigot, însă îmi e imposibil să înţeleg sensul credinţei mele în astfel de momente. E ca şi cum ai băga cuţitul într-un mort viu. Preoţii noştri sunt şi nu sunt iubiţi. Dar nici nu trebuie să-i omorâm. Repet, e vorba de o crimă ciudată rău de tot. Nu nebunii fac crimele, ci „doctorii” din spatele lor. Cred că trebuie luată în calcul şi varianta că vreun dezaxat a considerat că trebuie să se răzbune pe celebrul sindicalist Marica. Încă o dată, ceva nu e deloc în regulă. Am auzit de zeci de actori care au murit pe scenă, în timpul spectacolului. Narcisismul firesc al artei. Dar niciodată nu am auzit că vreun preot a murit în timpul slujbei, în spatele altarului. Şi nu de moarte-bună, cum se zice, ci înjunghiat ca într-un ritual ancestral. „Chestia” asta seamănă, păstrând proporţiile, cu asasinarea lui Ion Petru Culianu…

Marin Ifrim

***

Câteva fraze din jurnalul scris la Botoșani, la Zilele Eminescu – ieri subliniam aici că vineri, 15 iunie 2012, am participat la recitalul revistei Hyperion, moderat de același generos Gellu Dorian.

Venim de la terasa Cofetăriei „Parc” pe întuneric la masă la restaurantul Hotelului Rapsodia. Aud că sunt neînțelegeri la Suceava, n-am ce face și-l rog pe Mircea A. Diaconu să preia el directoratul revistei Bucovina literară (după ce s-a retras dragul prozator Constantin Arcu), și să o lase pe Carmen Steiciuc redactor-șef – nu e interesat, atâta pagubă dacă renunț la colaborare. E păcat doar să dispară revista. Valentin Talpalaru mă pune să-i recit la el în cameră patru poeme, la întâmplare, pentru Radio Iași (înregistrează). Vin cu Doina la o plimbare „în doi” în parc, e întuneric, nu sunt aprinse becurile, ce-o mai fi însemnând și asta? Nu știm ce să facem de mâine începând, când se termină Zilele Eminescu, încotro? La cameră la ora 23. Îmi spăl părul. Mă bucur că a fost alungat Al. Lăzescu-GDS și că directorul-președinte interimar, care i-a luat locul, Radu Călin Cristea a redat TVR meciurile din Campionatul European de Fotbal vândute la Dolce Sport. În plus, e o plăcere să aflu că toată conducerea PDL și-a dat demisia (Emil Boc a spus că nu mai candidează). Mai mult: ICR a fost trecut la Senat de la Băsescu-Președinție: se va sparge gașca Patapievici-Mihăieș-Tania Radu? Fac bagajul, parțial. Mă culc după 1.

PS. Nu a dispărut revista Bucovina literară, a apărut un nou număr al ei azi (primul de după plecarea lui C. Arcu; e continuată formula lui de revistă), deocamdată în format PDF (am înțeles că l-au coordonat Carmen Steiciuc; eu cu ea colaborez – și Ovidiu Vintilă; felicitări pentru noua înfățișare!), dați click pe – bucovina literara nr 5 – 6 redus și iar click pe dreptunghiul apărut. Se pare că sunt bani la bugetul județului Suceava aprobați pe tot acest an să apară revista, care deocamdată nu are un șef.

PS. 2. Fotografii realizate azi cu telefonul mobil, între orele 18.00-18.30 la mitingul PDL-Băsescu din Piața Revoluției și la protestele libere anti-Băsescu-PDL din Piața Universității din București.