Lecţii de criză date de incompetenţii de azi de la Palatul Cotroceni şi de la Palatul Victoria. Mesaje noi de la scriitori

Miercuri, 27 aprilie 2011. Nu ne trezeşte nimeni la realitate. Înainte de Ziua Internaţională a Muncii (ghinion, în acest an 1 Mai cade într-o zi de odihnă) a reapărut preşedintele Traian Băsescu în direct de la Palatul Cotroceni după Telejurnal, la 20.40, pe TVR 1 să ne adoarmă cu vechea poveste a reformelor postcomuniste, pe care numai el le pune, în sfârşit, în practică – prin pauperizarea programată a majorităţii populaţiei, prin scumpiri, prin creşterea TVA (într-o ţară cu inflaţia cea mai mare din Uniunea Europeană), prin micşorări de salarii şi pensii (sunt excluse creşterile de salarii şi pensii), prin concedieri continue (nu întâmplător s-a desfiinţat contractul de angajare pe termen nelimitat zilele trecute, prin lege asumată de Guvern în Parlament). Şi mai ales prin punerea economiei, a educaţiei şi a sănătăţii la pământ. Şi asta se pare că e încă nimic, se pune la cale restructurarea regiilor autonome (care înseamnă 30 la sută din economie), aveţi idee ce înseamnă asta? E teribil ce se întâmplă, alte concedieri cu zecile de mii şi mai ales o explozie dramatică a preţului la toate serviciile, dar mai ales la curentul electric şi la gaze (care vor da peste cap total consumul în România)… În această seară, genialul conducător n-a scos o vorbă de returnarea ratelor la împrumutul de 20 de miliarde de euro către FMI-Banca Mondială-Comisia Europeană începând cu acest an, ci ne-a amintit că trebuie să ajungem la 4,4 la sută deficit bugetar (faţă de 6,8, cât am avut anul trecut) – e vorba de alte miliarde de euro care trebuie tăiate din sistem, faţă de anul trecut (anul trecut fiind considerat un an extrem, care ne-a întors cu 20 de ani în urmă). În condiţiile în care valoarea PIB a scăzut an de an în România. Băsescu vorbea de lecţiile crizei, din care ar trebui să învăţăm ceva. Eu cred că trebuie să se vorbească azi de lecţiile date de incompetenţii de la Palatul Cotroceni şi de la Palatul Victoria de azi, de lipsa de clarviziune a celor ce ne conduc şi care nu vor cu nici un preţ să plece de la putere de bună voie. Românii, în majoritate vor mai avea mult şi bine de suferit, deja actualii guvernanţi au anunţat că până în 2014 (când sunt alegeri prezidenţiale) şi-au făcut plan de creşteri de impozite şi de preţuri, nu numai până la alegerile generale de anul viitor.

***

Apropo de Băsescu şi de lipsa lui de clarviziune, că a ajuns de râsul sau de plânsul lumii. Îmi scrie un e-mail prozatorul Bedros Horasangian (o vreme, diplomat trimis la ambasade; vreau să spun că ştie ce vorbeşte; el n-are culoare politică, sau nu ştiu eu să aibă; mi se rupe inima că trebuie acum să se opereze la un picior, din câte mă anunţă, să mă îngrozească, îi urez însănătoşire grabnică):

zile senine si tie, bucurii si spor in toate cele

toate noroacele

imbratisam bedrosian

bedros effendi

basescu a dat cu mucii in fasole la baku si i-a infuriat rau pe armenii de pe peste tot

un om care face de rusine neamul romanesc, dupa ce secole de-a rindul armenii au respectat si onorat pamintul romanesc

acum, pentru 300 de benzinarii si o presupusa livrare de gaze/ peste 3 ani. mare prietenie cu ilhan aliev / baietul lui haidar aliev / general KGB, fostul presedinte si tatal actualului… s-a dus sa puna o coroana de flori

si mai vorbim de procesul comunsimului…

in parcul obor / tei exista si un bust al marelul conducator azer… sa mori de plins, nu de ris

pacat

cele bune, poate reusim sa ne vedem la sfirsitul lui mai

eu trebuie sa ma operez

bedros

Ce e cu înfurierea armenilor? Îmi amintesc de atitudinea de mai ieri a altui armean scriitor, Varujan Vosganian, parlamentar PNL, care a amendat public declaraţia lui Băsescu în Azerbaidjan pe seama teritoriului Nagorno-Karabah, disputat de Armenia (la mijloc e un război îngheţat între cele două foste state din URSS): «Presedintele Uniunii Armenilor din Romania, Varujan Vosganian, spune ca armenii din Romania isi exprima „nelinistea si nedumerirea” in legatura cu declaratiile presedintelui Romaniei pe parcursul vizitei sale in Azerbaidjan pe tema Nagorno-Karabah». Mai mult, Armenia a protestat oficial faţă de declaraţia lui Băsescu făcută la Baku, care «contrazice abordarea comunitatii internationale, pozitia OSCE si UE, declaratiile adoptate la reuniunile ministeriale din Helsinki, Atena, Almati, de la summitul de la Astana, precum si declaratia comuna a lui Medvedev, Obama si Sarkozy din Aquila. Respectivele declaratii spun clar ca statutul Nagorno-Karabah trebuie stabilit pe baza vointei liber exprimate… „Nu vreau sa cred ca seful unui stat UE face astfel de declaratii partinitoare si neconstructive… Astfel de declaratii, menite sa atraga simpatia Baku, nu duc la nimic, doar la confuzie”… Declaratiile facute de Traian Basescu la Baku, pe tema solutionarii conflictului din Nagorno-Karabah, sunt in contradictie cu pozitia comunitatii internationale, a declarat viceministrul armean de Externe, Savars Kocearian». Ce a declarat Băsescu la Baku? „Speram ca acestea sunt principiile pe care se vor rezolva problemele legate de Nagorno-Karabah: integritatea teritoriala a Azerbaidjanului si respectarea dreptului international, ca de altfel si respectarea drepturilor minoritatilor, dar in interiorul statelor suverane”… Vă reamintesc, Provincia Autonomă Karabahul de Munte sau Nagorno-Karabah face parte oficial din Republica Azerbaidjan, „a cărei populație este majoritar armeană și care este în prezent ocupată de forțele armate ale Armeniei”…

*

Public în pagina de jurnal online de azi şase „picturi ultime” (superbe) ale poetului Ion Cristofor din Cluj, primite pe e-mail, însoţite de mesajul „Flori pentru blogul tau si pentru tine. ion cristofor”.

Public şi mesajul poetei Eugenia Ţarălungă din Bucureşti: ”Irmosul Invierii 

http://www.youtube.com/watch?v=v8i10_jSMxw

http://www.youtube.com/watch?v=StEPyrTklC0&feature=related

cu drag, sa ne fie de folos spre trecerea de la moarte la Viata,

eug”. Plus recomandarea: http://www.astrosofia.ro/category/muzica-sufletului/

Public şi enigmaticul mesaj al poetului Nicolae Turtureanu (azi, director al noii reviste intitulate Cronica Veche, care apare la Iaşi de la începutul acestui an; e nemaipomenit că apar reviste literare noi, în pofida vremurilor grele şi a absenţei sponsorizării oficiale şi a mecenatului elitist; vă invit să citiţi primele două numere în format PDF, daţi click pe Cronica veche – Nr. 1 şi pe Cronica veche – Nr. 2 şi iar click pe dreptunghiurile apărute):

LIS!

Asta ar putea sa insemne: Lumina Isus; Linga Isus; Lucifer Isus; Logos

Isus; Legea Isus.

Si asa mai departe.

Hristos a inviat!

Nicolae

PS. O continuare critic-eseistică de calitate la pagina mea de jurnal online de ieri legată de „Particula lui Dumnezeu” o scrie buzoianul Tudor Cicu (o reiau aici ca atare de la Comentarii):

E adevărat că Däniken emite ipoteza că înainte cu mii de ani Pământul a fost vizitat de fiinţe venite din Cosmos. Oare de ce îl îndemnase Dumnezeu pe Moise, să execute întocmai cele transmise, aşa cum o dorea El şi să bage de seamă să nu facă nici o greşeală? „Vezi să faci toate după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieşirea cap. 25 v 40). Întâmplător nimeni nu face nici cea mai mică precizare la ce a urmat: „Şi-a spălat Pilat toţi anii/ Mâinile-ntre vămi./ Eli, Eli, lama Sabahtani,/ Dezlegare dă-mi”, scria Esenin, rugându-se să nu-l jelim pe cel ce moare (pentru că „e mai bine ca la noi”). Prin asta îi transmitea lui Bulgakov ceva din taina cronicarului rămas îngropat la Alexandria? E doar o supoziţie. Dar nu vom şti asta niciodată. Ovidiu, poetul elegiac latin, născut la Sulmona a plătit cu viaţa în mijlocul „barbarilor” unde a fost nevoit să trăiască: „tu ce citeşti aceste poeme, să ajungi,/ Mereu în fericire…” (Tristele). A fost un poet delicat… dar de la el încoace, ce aflăm? : „Nici un om nu poate ajunge pe muntele unde locuiesc zeii. Acela care va privi zeii în faţă trebuie să piară” (din epopeea sumeriană a lui Ghilgameş – în cea de a V-a tăbliţă). Şi ne întoarcem la primul rost al întrebării puse de înaintaşi: „Mi se pare că merg pe suprafaţa/ propriului meu corp. Cuprins de slăbiciune, / părăsind drumul cel/ drept” (paparudă – craterul platon). Confucius, gânditorul care a influenţat covârşitor civilizaţia Extremului Orient antic, lăsa fără de răspuns întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură. Din învăţătura sa, s-au desprins diferite linii de gândire, niciodată nu s-a putut intui „omul tare”, personajul evocat de părintele Zosima al lui Dostoievski. Personajul evocat de Zosima este exponentul ideal al acestor idei, pe care autorul său, nu doar o emite, ci şi o ilustrează prin apariţia acelui enigmatic şi halucinant „oaspete de taină”. E ca şi cum am spune ca şi M. Sorescu, că „pe spiţele carului e foarte frumos să mergi” – mai ales la deal – când urcă încet carul scârţâind… Deci „poţi să muţi piciorul (dar şi gândul n.m.) de pe o spiţă pe alta”. Nu ştiu dacă mă veţi înţelege acum. Vorbesc singur „dar nu şi cu mine” , cum spunea Gh. Tomozei. Poate că avea dreptate poetul acesta: „M-am născut mai târziu/ cu un/ om…” (suntem convinşi că într-un viitor îndepărtat oamenii se vor stabili pe Marte – spunea E.von Däniken); dar pentru ce vor trebui ei să părăsească Pământul… încercăm să înţelegem din tot ceea ce ni se întâmplă azi. Ceea ce nu înţelesese nici Ovidiu în exilul său. Şi vorba poetului care a dat „craterul platon”: Nu ştie nimeni ce să mai creadă! Şi e bine că din tot ce află, ni se transmite şi nouă. De ce să mai aşteptăm din viitor să ni se spună!