0
4 comments

Vineri, 13 mai 2011. Vineri, 13, zi grea în calendar (ba chiar dacă aduni fiecare cifră din data de azi, 1+3+5+2+1+1 dă tot 13: dar jocurile numerice nu mai spun nimic), cu o aliniere a planetelor, într-o configuraţie care se întâmplă foarte rar. Şi cu toate acestea nu s-a întâmplat nimic deosebit azi, nici măcar un cutremur de sămânţă (Doamne fereşte). Ne întoarcem astfel la scepticismul creştin. Seismologii nu au motive să ţină seama de alinierea planetelor – decât dacă Luna se aliniază cu ele? Luna având influenţă directă semnificativă asupra planetei, e clar. „La sfarsitul lunii mai, in trei dimineti succesive, pe 29, 30 si 31, va sosi la intalnire si Luna”. Să vedem atunci ce se întâmplă cu alinierea asta a planetelor (asupra căreia atrăgea atenţia şi seismologul italian Raffaele Bendandi, mort acum 32 de ani, de care am scris aici acum două zile). Totuşi, trebuie să ţinem cont că forţa de atracţie a alinierii planetelor ar putea sa influenteze compozitia scoartei terestre în zilele următoare, puţină stare de veghe nu strică. Azi, vineri, 13, era anunţată o aliniere extrem de rară a planetelor: «Jupiter, Venus, Mercur si Marte se vor alinia, informeaza Herald Sun. Alinierea celor patru planete, care se intampla doar o data la 50 pana la 100 de ani, se va produce inaintea rasaritului soarelui, anunta Observatorul de la Sydney. “Fiecare aliniere care se intampla determina doua sau trei planete sa fie apropiate, dar sa existe o aliniere a patru planete este un caz particular foarte rar,” a spus Geoffrey Wyatt, un cercetator de la Observatorul Australian. Ultima data cand australienii au vazut un asemenea spectacol ceresc a fost in anul 1910, iar urmatoarea ocazie nu va fi inainte de 2056. Venus se va gasi in mijlocul grupului si va fi cea mai stralucitoare. In stanga se va situa Jupiter, in timp ce Mercur va fi in dreapta lui Jupiter». Slavă cerului, azi totul a fost în regulă.

***

Am primit de la Aura Christi (o apărătoare înfocată a lui Nicolae Breban în cazul acuzaţiei lui de către CNSAS că a colaborat cu Securitatea), în format PDF, acuzaţia oficială a CNSAS depusă la Curtea de Apel, de care ea abia ieri a aflat. Am întrebat-o pe e-mail pe Aura Christi dacă până ieri a ştiut de conţinutul acestei acuzaţii oficiale şi mi-a răspuns că nu: „Nu, Breban habar nu avea de amanunte – acum mai bine de o luna cand am fost avertizati – motivatii etc. nimeni de la CNSAS nu i-a dat o adresa, ceva, nimeni nu i-a solicitat opinia. Pacat, s-ar fi protejat de ridicol si de un proces penibil, care va face de ras CNSAS-ul. Si faptul ca Mircea Dinescu n-a votat este un semn, nu crezi? Am crezut acum mai bine de o luna ca e vorba de o farsa, gluma etc.”. Acuzaţie cu motivaţii oficiale necunoscută lui N. Breban, dar cunoscută, în mod surprinzător, în amănunt de către N. Manolescu (care a repetat că N. Breban a fost agent de influenţă nu numai în România literară de două ori, ci şi în articolul său din ziarul Adevărul  pe 7 mai, vedeţi pe http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/O_moda_periculoasa_7_476422355.html). Las poate pentru altădată publicarea e-mailurilor primite în ultimele zile de la Aura Christi (nu ştiu dacă doreşte să le public), legate de Cazul Breban şi scandalul iscat (inclusiv pe acest blog; rar mi-a fost dat să găsesc atâta profesionalism în comentarea lor; fiecare de pe baricada lui). Vă invit să conştientizaţi acum o parte din această „Acţiune în contestare” la Curtea de Apel, la adresa lui N. Breban semnată de către CNSAS (la dosar reţinându-se ca probe incriminatorii la adresa lui N. Breban doar „relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”). Mă refer la acea parte care mă interesează pe mine: de ce nu se ţine cont că N. Breban a avut dosare de urmărire operativă, fiind considerat un adversar al lui Ceauşescu, după ce s-a dezis public de Tezele din iulie 1971 şi şi-a pierdut toate drepturile (nu numai funcţiile). Consemnează CNSAS: «În perioada 1972-1988, domnia sa (Nicolae Breban) s-a aflat în atenţia Securităţii pentru „manifestări ostile şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini” şi a avut nume conspirativ de urmărit „Baltag”; în anul 1972, în timpul unei călătorii în străinătate, la Festivalul de Film de la Cannes, a demisionat din funcţiile deţinute în ţară şi a dat „o serie de interviuri cu caracter calomnios la adresa partidului şi statului”; în cursul aceluiaşi an a revenit în ţară, fiind urmărit» (folosindu-se „aproape toate măsurile specifice activităţii” Securităţii, se subliniază)… Numai că, scrie mai departe CNSAS în Acţiunea sa împotriva lui N. Breban, atenţie: «În legătură cu acest aspect, precizăm că este total lipsit de relevanţă în cazul dedus judecăţii, deoarece acesta nu este cauză de exonerare în stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, acesta fiind expres şi limitativ prevăzut de lege. Aşadar, prin art. 2, lit. B din OUG nr. 24 / 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293 / 2008, legiuitorul le-a sintetizat astfel: „Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatorii sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar”»… După care urmează, în mod aberant, în această Acţiune a CNSAS împotriva lui N. Breban, un lung citat din… Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, de parcă ar fi lege acest raport al lui Vladimir Tismăneanu şi al liotei lui de fost tovarăş-PCR, azi ajuns judecător postcomunist! Sunt stupefiat de-a dreptul de ceea ce se întâmplă, N. Breban e executat nu pe seama legii deconspirării, ci pe seama unor consideraţii dintr-un Raport oarecare al Comisiei Prezidenţiale (considerat literatură, contestat de disidenţi; Paul Goma l-a condamnat de-a dreptul), în care se pomeneşte şi de… agentul de influenţă, care nu există în legislaţia de deconspirare… Adică N. Breban e judecat după consideraţiile unor publicişti sau istorici (care au întocmit acest Raport prezidenţial tendenţios, pe alocuri de o rea-credinţă strigătoare la ceruri), nu după lege? Pe ce lume trăim? Vă invit să daţi click pe această Acţiune a CNSAS oficială, în format PDF – Actiunea_CNSAS (şi iar click pe dreptunghiul apărut) şi să o citiţi atenţi. Să fiu iertat, dar eu, în locul lui N. Breban, aş da în judecată CNSAS pentru acest mod de a fi acuzat nu după lege, ci după consideraţiile unui Raport prezidenţial nu numai discutabil, dar şi nul de drept. Oameni buni, s-a ajuns prea departe, securiştii ne judecă…

PS. Las pentru mâine ce am promis ieri să consemnez aici: impresii de după înmormântarea lui Gheorghe Ene. Azi vă mai rog să luaţi aminte la e-mailul primit de la scriitorul Ion Lazu, azi e ziua de naştere a lui Mircea Ciobanu şi prietenii lui n-au uitat:

MIRCEA CIOBANU (13 mai 1940-23 aprilie 1997)

“Am vorbit, am vorbit despre flacără. / Nimeni nimic n-a-nţeles…”

Unul dintre cei mai importanţi scriitori din ultima jumătate de veac, Mircea Ciobanu -, poet de nebănuite resurse, romancier tulburător, eseist sagace şi inegalabil editor al colegilor săi de generaţie, în primul rând -, născut la 13 mai 1940, ar fi împlinit astăzi 71 de ani. Prea grăbit să ardă etapele, ne-a părăsit cu 15 ani în urmă, pe 23 aprilie 1997, în plină putere creatoare. O grea pierdere pentru literele române, împosibil de suplinit, lucru de care se conving până şi cei mai circumspecţi dintre exegeţi. Este un chin indicibil să te gândeşti câte cărţi strălucite ar fi putut să ne dea în aceşti 15 ani de când, prin surprindere, a părăsit arena… Pentru cei care doresc să se împărtăşească din esenţele înalte ale poeziei lui Mircea Ciobanu, dăm mai jos un grupaj de doar 11 poeme (Nota LIS – să le citiţi pe toate, daţi click pe MIRCEA CIOBANU şi iar click pe dreptunghiul apărut; sunt poeme de început ale lui Mircea Ciobanu). Mai departe / scrie-n… cărţile sale, multe, pe cât de minunate… P.S. Atrag atenţia asupra faptului că de curând a apărut la editura MNLR o monografie Mircea Ciobanu de Cristina Cioabă. O recenzie la cartea dsale veţi găsi pe blogul meu de scriitor: ionlazu.bibro.net.

Neauzitele

Cum vin pe la casele noastre

Tot astfel şi pleacă: neauzite.

Doar cine vede ca printr-o ceaţă

Le vede şi le deschide. //

Pline de somn au venit şi acum,

Pline de somn au plecat,

n-au luat nimic de la noi,

nimic n-au lăsat – //

doar sunetul unor lucruri sărace

care cad rând pe rând

din mâinile celui ce n-are,

dar i se va lua şi ce n-are, curând.

Mircea Ciobanu

PS. 2. Public tablouri ale suprarealistului Jacques Hérold, născut la Piatra Neamţ în 1910, asistent al lui C. Brâncuşi (a murit în Franţa, în 1987).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Bună dimineaţa!

    Doar două lucruri vreau să vă spun:

    1. Vă rog să urmăriţi cronologia:
    – Nota de constatare a fost emisă de direcţia de specialitate a CNSAS la 15.02.2010.
    – A fost pe ordinea de zi a Colegiului CNSAS în 22.02.2011 (http://www.cnsas.ro/documente/ordine_de_zi/2011/OZ%202011.02.22.pdf), când s-a votat trimiterea în instanţă (http://www.cnsas.ro/documente/comunicate%20presa/Comunicat%20presa%202011.02.22.pdf).
    – Acţiunea în constatarea calităţii de colaborator a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti în 04.04.2011 (http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=2&d=MjAwMDAwMDAwMjYyNDUy)

    Acum amintiţi-vă dvs. când a devenit publică informaţia despre Breban şi haideţi să vedem oare de unde a ieşit?? Dacă la CNSAS se ştia de mai bine de un an, iar votul era dat de peste o lună, de ce a ieşit abia atunci…?
    Vă spun eu de ce: pentru că un dosar odată înregistrat la o instanţă de contencios administrativ este PUBLIC. OK? Deci mai lăsaţi teoriile conspiraţioniste şi încercaţi să priviţi lucrurile aşa cum sunt… Cineva (din presă, probabil) urmăreşte periodic ce dosare ale CNSAS se înregistrează la Curtea de Apel Bucureşti şi le face publice, în mod LEGAL. E simplu, nu? Puteţi face şi dvs. asta, trebuie doar să ţineţi aproape de registratura curţii de apel. Sau e mai interesant să căutaţi absurdul?

    2. Nu vă amăgiţi, Mircea Dinescu n-a votat pentru că probabil n-a fost la şedinţă. Asta pentru că el de regulă nu participă la şedinţe. Şi atunci când participă nu stă prea mult… Îi ultra-apreciaţi activitatea în CNSAS – vă garantez! E cel mai mare p-afar-ist de p-acolo…

  2. Mulţumesc, prietene poet LIS pentru nobilul dtale gest de a face cunoscut vizitatorilor blogului Dtale textul meu evocator despre marele scriitor Mircea Ciobanu. Simt nevoia câtorva precizări, cu voia Dtale. Fotografia lui Mircea Ciobanu este făcută de subsemnatul, prin urmare pot să dau lămuriri. De altfel, în “Scene din viaţa literară” veţi afla împrejurările în care am făcut-o. În fapt este vorba despre un set de 5-6 fotografii luate pe treptele de la intrarea în fostul sediu al Cărţii româneşti, din str. fostă şi ea Nuferilor 61, actualmente H.M. Berthelot. Apoi, ajunşi la o terasă, am mai făcut câteva portrete respectivilor actanţi. De curând, prin mijloace online am trimis fotografiile destinatarilor, inclusiv poetului chilian, ceea ce depăşeşte aşteptările mele cele mai extravagante…
    Întâmplarea este datată 7-8 mai 1980, pe 7 mai a fost întâlnirea, pe 8 mai am consemnat în jurnal. Rezultă că Mircea Ciobanu avea în acel moment 40 de ani -, îi va împlini peste nici o săptămână. S-a nimerit să fie însoţit de câţiva prieteni, care apar şi ei în fotografii: Ion Iovan, Damian Necula, Mihai Cantuniari, Omar Lara, poetul chilian, căruia MC i-a publicat două volume în româneşte. Sunt doar 4 dintre bunii prieteni ai lui MC, din foarte mulţii pe care îi avea acest om dăruit cu atâtea haruri, inclusiv cu vocaţia prieteniei. Am pus acest set de fotografii la dispoziţia Cristinei Cioabă, cînd am aflat de apropiata editare la MNLR a monografiei sale despre MC, însă în ultima clipă s-a renunţat la ilustraţii, desigur din motive financiare. Nu e prima oară că păţesc asta, intenţionasem să le public chiar eu, în amintita-mi carte Scene din viaţa literară, apărută în 2007 la Ideea europeană, însă, tot aşa, ilustraţiile au fost date de-o parte în ultimul moment. Erau acolo şi destule alte fotografii cu scriitori, făcute de mine în decurs de ani şi ani. Ar fi de tras concluzia că la noi nu este lesne să pui o placă memorială unui scriitor, dar nu este uşor nici să-i publici fotografia…. Despre publicarea unei cărţi valoroase nu mai vorbim. Însă eu mă străduiesc să fac ceea ce depinde de mine. Tot în această săptămână am postat o evocare a marelui meu prieten, extraordinarul povestitor Dumitru Alexandru, la împlinira a 20 de ani de la dispariţie. Şi o prezentare a poetului inefabil, prietenul Gheorghe Istrate, la împlinirea vârstei de 71 de ani. Le-am postat pe blogul meu, le-am postat şi pe Reţeaua literară, le-am trimis prietenilor pe internet. Pot spune că iniţiativele mele nu au rămas chiar fără ecou. Dar asta e deja altceva.
    Acum, încă o precizare: Cele 11 poeme de MC sunt luate de prin mai multe volume ale poetului, pe care le-am reluat în aceste zile, însă cam jumătate dintre ele au apărut în volumul postum “Anul tăcerii”, Vitruviu, 1997, sub îngrijirea lui Eugen Negrici, care de altfel a girat şi apariţia Însemnărilor pe cartea lui Iov, “La capătul puterilor”. Aţi văzut, aţi auzit, dragii mei, să se fi “dat” la Radio, la televiziunea naţională, vreun material despre MC?, căci ştiu bine că au din plin: interviuri, recitări de poezii, chiar din acest volum Anul tăcerii, pe care îl iau în buzunar când merg la mormântul bunului prieten. Toată lumea e de acord că Mircea Ciobanu era unul dintre prea puţinii poeţi care ştia să-şi recite poeziile. Păcat că iubitorii de poezie adevărată nu au ocazia să le audă mai des. Ar fi o pledoarie pentru valoarea liricii româneşti contemporane, ar ridica mult nivelul programelor culturale etc. “Am vorbit, am vorbit despre flacără…” Devotat, Lazu

  3. Emotionanta aceasta evocare facuta de domnul Ion Lazu , unui remarcabil poet, la o trista aniversara .
    Se pare ca oamenii de litere respectabili sunt mai straini de rautatile acestei lumi si cultiva prietenii demne de tot respectul nostru, al iubitorilor de arta facuta cu pasiune si talent !
    Referitor la promovarea adevaratelor valori romanesti in massmedia ar trebui intradevar tras un semnal de alarma !
    Se merge prea departe cu nimicnicia , rea voiinta si impostura, ajungandu-se ca pana si un extraordinar talent, artist roman de mare profunzime, ca Tudor Gheorghe sa fie boicotat si indepartat sistematic de la posturile de radio TV (romanesti, nu de pe aiurea 🙄 ), cultivand in schimb tot felul de nulitati artistice (dar politice!) doar in virtutea unui CP , ce tinde sa devina complet imoral si insuportabil !
    Stima si respect domnilor (LIS si IL), pentru tot ce faceti, dar mai ales pentru ce incercati sa faceti !
    Spre deosebire de (prea) multi altii 😉

  4. Dl Ion Lazu are un blog, precum puţini posedă.
    Şi acolo se străvede altruismul Omului şi Prietenului care este.
    Nu-i nevoie de link. Cui îi este dor de lectură (şi audiţii, vizionări) de suflet, va cere pe ‘gugălă’, pur şi simplu: ‘ion lazu’. Cetiţi în pace!