0
13 comments

Marți, 19 iunie 2012. Încă o zi (mâine va fi a opta), în afara celei de azi, și mă întorc „în realitatea bucureșteană”, cred. Deocamdată, fără alte comentarii – „de ce” (de ce nu? Sau: cum de ce? De aia). Am mai încercat acest experiment, să scriu anticipat pentru opt zile, când am fost la Festivalul internațional de poezie al revistei Antares, organizat de Corneliu Antoniu la Brăila-Galați, programat să aibă loc opt zile (26 mai – 2 iunie 2012), cu tot cu componenta lui turistică. Numai că s-a contramandat „componenta turistică” (29 mai – 2 iunie în Deltă) din cauza ploilor și inundațiilor, și în a patra zi, pe 29 mai m-am întors la București, reintrând în actualitate, la zi, cu acest jurnal online al meu. Nu m-aș mira să pățesc la fel acum, ploile și inundațiile continuă, eu le atrag de câte ori plec de acasă, să nu pot să mă bucur de nimic, să fiu chinuit și când mă pregătesc sufletește de „vacanță”.

Azi voi face caz de fantasma fericirii cotidiene (care pe mine mă lasă rece, de când mă știu):

Omul nou de consum, mereu fericit

N-am crezut (și nu cred nici azi) în bancul cu gândirea negativă (specifică ziaristului şi scriitorului “formator de opinii” sud-est european?), de care era exasperat inclusiv fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu (şi “elita” care l-a susţinut fără condiţii şi fără discernământ), până la sfârşitul lui 2000, an al apocalipsei anunțate și neîntâmplate. Îmi amintesc bine. N-am crezut până după Crăciunul din anul 2000, când o colegă de la ziarul “Cotidianul” (secretar general de redacţie) mi-a mărturisit că: “Demult voiam să vă spun, de câte ori staţi în preajma mea, mă resimt, mă tulbură energia dumneavoastră negativă, mă ia cu frig, cu frisoane, îmi creşte tensiunea, îmi face piele de găină”… Am întrebat-o dacă glumeşte. “Nu, pe cuvânt de onoare, aveţi puterea asta de a vă transmite tensiunea interioară, încordarea, crisparea, mi se fac deodată ghem nervii”… M-am mirat: “Dar bine, Gabi, eu acum sunt calm, mulţumit sufleteşte, întotdeauna de Crăciun mă felicit că mai sunt în viaţă, mă împac pentru trei zile cu Dumnezeu, cel care mă chinuie tot restul anului, mă bucur când împodobesc Bradul de acasă cum nu mă bucur în nici o altă zi, taman acum te-ai găsit să-mi reproşezi gândirea negativă, când sunt împăcat până şi cu mine însumi, când nu sunt supărat pe nimeni şi nu simt că-s gata să-mi iau câmpii, cum sunt de obicei”… Am înţeles rapid însă despre ce era vorba: ea era sub influenţa unui articol politic de al meu, scris înainte de Crăciunul din anul 2000, care intra a doua zi în ziar (îl citise înainte să-l introducă în pagină, la rubrica “Pre limba scriitorului”). Articol “negativ” (cum altfel, într-o ţară în care toate lucrurile merg prost, nu?), căruia eu îi uitasem conţinutul, dar secretara de redacţie îl avea proaspăt în minte, era sub hipnoza lui: a fost de ajuns să mă vadă şi să-şi imagineze că eu “cel fizic, de faţă” sunt cel ce-i transmit frisoane negative, nu cel ce a scris articolul cu o săptămână în urmă. E culmea: prin ceea ce scriu, chiar pot să induc o stare negativă sau pozitivă, de inconfort sufletesc sau de confort cititorului? Norocul meu că n-am cine știe ce cititori.

Reacţia colegei de la ziarul “Cotidianul” m-a descumpănit. Demult sunt bătut la cap că ar trebui să mai gândesc şi pozitiv, nu numai negativ, chiar dacă lucrurile merg prost şi n-am motive să-mi anulez spiritul critic şi autocritic de dragul “protejării nervilor, în general şi în particular”. Urmarea? M-am hotărât să mai fac o încercare, să-mi reabilitez “gândirea” – în definitiv, ce aş avea să pierd, va fi o nouă experienţă: imbecilă, cu siguranţă, dar… Mi-am promis: de la 1 ianuarie 2001 trec la atac, în acest sens! Aşa m-am lăsat şi de fumat (eu, care fumam câte trei pachete de ţigări de “Carpaţi” pe zi şi miroseam “ca un horn”): de la 1 ianuarie 1976, după ce mi s-a născut fiul şi trebuia să fumez pe balcon – e drept, de atunci fumez mereu în vis, contrariindu-mă, dar nu mă plâng, am reuşit “lovitura”… Bun. La 1 ianuarie 2001 am trecut în noul regim al “gândirii pozitive”. În ce constă el, nu mă întrebaţi, că nu ştiu – totul e să nu gândeşti negativ, cică. Mi-am cumpărat şi o carte “cu moţ” (pe care am văzut-o cu coada ochiului, un an, stând pe o tejghea stradală), intitulată “Forţa gândirii pozitive”, vândută cică în zeci de milioane de exemplare, scrisă de un pastor american mai slab de înger decât mine (pe nume Norman Vincent Peale, care are o părere extraordinară despre sine). Având ocazia să merg cu trenul cinci ore, într-una din zile, am început să o citesc – mai rău m-am enervat, n-am avut ce face, primitivismul didacticist din vremea educaţiei mele “comuniste” a fost nimica toată pe lângă “cuprinsul” acestei cărţi “vindecătoare” (care şi ea speră să pună la cale un “om nou” – unul din capitole, al 13-lea, se intitulează: “Infuzia de gânduri noi vă poate transforma într-un om nou”; aşa e că nu vă mai miraţi de nimic?)… Am mestecat nisip. (Va urma)

Liviu Ioan Stoiciu

***

Sunt onorat, am primit cu autograf un volum de versuri bilingv, semnat de Maria Pal din Cluj, în care un poem îmi e dedicat – volumul „Pasărea greier sau pseudonimul unui poet” (versiunea în limba franceză de Letiția Ilea), apărut la Editura Napoca Star, în 2012. Maria Pal (căsătorită Cîrdei-Martinescu) s-a născut la  16 noiembrie 1948, Botești, jud. Neamț. A urmat Liceul Nr. 1 (Roman-Vodă), 1963-1967, Roman, județul Neamț; Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filozofie, Secția de Psihopedagogie Specială, 1970-1974, Cluj-Napoca. A fost profesoară la Liceul pentru Deficienți de Vedere, Cluj-Napoca, între 1974-2007 și director între 1990-1998; lector asociat, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea Babeș-Bolyai, între 1992- 2003. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, 2004. A publicat volumele: Nesomnul metaforei, Editura Crigarux, Piatra Neamț, 1999; Preludiu pentru tăceri, Editura Crigarux, Piatra Neamț, 2000; Străpuns de negăsire, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2000; Cuibul flăcărilor, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2000; Tristeți nimbate, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001; Între două bătăi de secundă, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001; Măsura cenușii, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2002; 50 de poeme, Editura Napoca Star, 2002; Dincolo, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005; Măști de opal, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006; O carte răsfoită de vânt, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008;Cu lumina în palme, Editura Casa Cărții de Știință,Cluj-Napoca,2009;Cărări spre niciunde, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010 – Wikipedia.org. Îi mulțumesc pentru poemul ce-mi e dedicat (născuți în Neamț):

nu mai iubeşti

            poetului Liviu Ioan Stoiciu

surd la sâsâiturile trimise de  timp

ca Adam şi Eva înainte de-a cunoaşte mărul

asculți bezna cum se ramifică în carnea ta

în pereții abia văruiți în frica din lucruri

în cafeaua din diminețile tulburi //

şi nu mai iubeşti marea cu vuietul ei schimbător

cu zeii de sare //

calm

măsori înălțimea de la care-amețesc frunzele

când creşte-n văzduh primăvara //

surd la sâsâiturile scoase de frică

scrii pe retină rugile neascultate de nimeni

senin şi-ndepărtat ca zmeul copilăriei

Maria Pal

Puteți citi acest volum bilingv al Mariei Pal în format PDF – dați click pe Pasarea greier sau… (și iar click pe dreptunghiul apărut).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
13 comments

13 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Terasin & Ss, doi în doi şi-un 15, aveţi aceeaşi problemă freudiană: unul bate câmpii şi altul e bătut de câmpii. Apropo de blog, domnule Ss, cu se mare şi se mic, sau cu es mare şi es mic, el, blogul, e o chestie tehnică şi are un proprietar care nu are treabă nici cu mine nici cu dumneata. Vorbeşti ca un activist de partid sau ca un popă misionar pe lună. Ce are sula cu prefectura, maestre? De ce te doare-b blogul lui Stoiciu ? Zât…Cu terasinel cu tot…

  2. Un interesant pdv la care subscriu :
    Franklin spune:
    miercuri 20 iunie 2012 la 9:38:07 am
    Notiunea de “plagiat / plagiator” face istorie la noi, de catva timp, fiind utilizata pe post de stigmat public. Este, evident, o inventie securista, dupa cum se poate lesne presupune, o arma eficace si relativ ieftina. Probabil ca le este foarte draga celor ce stau in umbra, parandu-li-se un fel de neologism doct, la cultura si scoala lor … deh. L-au folosit cu succes cu Mang, mai demult cu Beuran, cu Sinescu si iata, acum incearca sa-i aplice tot cu ea lovitura de gratie lui Ponta.

    Etimologic de origine latina si probabil, provenind acolo din sanscrita, „plagiatul” (plagiarius) nu este, desigur, in sine, o intreprindere de isprava, dar este departe de a fi un pacat capital asa cum se pare ca este perceput de public, gratie propagandei securiste. Este mai degraba o notiune din domeniul academic, fie o eroare („greseala” cum zice Ponta) fie un furt de idei intr-o lume in care acest fapt nu este deloc foarte neobisnuit. In trecut, tinerii erau chiar incurajati sa-i copieze pe maestri, in antichitate, apoi in timpul renasterii, la noi ceva mult mai tarziu („Scrieti, baieti, numai scrieti”). Comparativ cu alte pacate, de exemplu cu hotia, abjectia, venalitatea, minciuna, nimicnicia sau chiar lenea, un plagiat este o joaca de copii. Sa nu mai vorbim de crima, crima organizata, conspiratie, genocid sau inalta tradare.

    Demersul de a plagia este mai mult sau mai putin ocazional, episodic, in sensul ca ai plagiat odata, de doua ori in cariera, ma gandesc ca e greu sa-i spui unui om toata viata ca e un plagiator, ar fi comic, daca nu infantil. In schimb, poti sa furi, sa minti si sa conspiri o viata intreaga impotriva romanilor, fiind la butoane intr-un sistem organizat tocmai pentru acest scop si sa fii o persoana ok, frecventabila, cu o activitate (mapa, de ce nu?) profesionala considerata impecabila. Cum s-ar spune despre cineva, de exemplu „Ce mare lucru domne, a devalizat putin Bancorex, i-au dat altii banii, ce era sa faca omul? Doar nu a plagiat, ce dracu!”

    Este strigator la cer ca oameni ca Beuran sau chiar Mang sa fie scosi din guvern pentru plagiat, iar Elena Udrea si tzutzerul ei, profesorasul ala de sport, de exemplu, sa fie considerati competenti. Nu mai vorbesc de un ministru al invatamantului autist si fara bac (o lume intreaga a vazut cum ii sufla ca la clasa a patra o femeie de servici de prin minister, lui, acela care a inventat camerele video in salile de examen), de un europarlamentar fiica a lu taxu, care nu vrea sa mai vorbeste cu noi, sau de o sefa a camerei deputatilor faraabsolut niciun merit profesional si hoata la drumul mare pe deasupra. Astia au fost buni, desigur, ca n-au facut nimic rau, nu au plagiat ca Ponta.

  3. Corect, dle Humor. Există un laborator de plagiere. Cum se poate face un fals dacă nu doar în întunericul lor luminat ? Până nu scăpăm de “javra ordinară”, ne vom strecura zilnic viaţa printre căcatul său de marinar cu scorbut între măsele. Aici e toată problema. Pechinezul ăsta de cală e ţinut în lesă de fosta securitate. Ar trebui dat şi el din când în când la căţele, la katiuşe târgoviştite. Ponta nu are cum să plagieze. Nu-l suport deloc, inclusiv din cauza profesiei sale de bază, însă nu e omul care să fure din mintea şi munca altuia. Pare a avea capul pe umeri, e sigur pe ce face. La prima greşeală, va păţi ca Mihai Viteazu. Băsescu e un fel de basta şi cu asta gata. Nu înţeleg de ce nu se sesizeazi nimeni din oficiu ca să fie telegondolat la ospiciu, cu papion la gât, cu tot…

  4. Domnule Dan Ionescu, eu sunt o persoana distincta de terasin si domnul Stefan S., dar cand eram tanar am vazut la TVR o montare a unei piese de teatru scrise de evreul legionar Mihail Sebastian, era ca sa zic asa dupa ce Ceausescul trecuse de la Republica Populara la cea Socialista, si cica noii tartori culturali incercau o socializare si nu o disocializare, care se dovedise gresita pana la incheierea Republicii Populare. Atentie, nu zic ca socializarea a fost ceva bun, nu !, pentru ca a fost vicleana si a dus catre prozelitism comunist. Dar in general a fi sociabil este un lucru bun sadit de Dumnezeu. Acest lucru bun poate ajunge la scopul lui, ori poate ajunge sa fie pervertit de catre persoane parsive. Apocalipsa inseamna descoperire, si sunt descoperiri bune si decoperiri rele, dar pe acestea le poate face singur Dumnezeu. Iata la acest lucru a reflectat genial, desi era legionar si ucenic al lui Nae Ionescu ( care era de loc din Braila ), acest formidabil Mihail Sebastian. Eu am ramas uimit cand am vazut montarea “Stelei fara nume”. Acum aceasta carte “Steaua fara nume” are o alta montare, realizata in 2011, montare care poate fi la fel de favorabila folosirii ei rele ca precedenta montare vazuta de mine la TVR. In Apocalipsa apuseana, cea pe care am comentat-o eu schitat ieri, cea descrisa si de profetul Daniel, nu numai Sfantul Petru traieste momente de cosmar, si si Sfantul Pavel, care in Areopag in Atena a spus ca a vazut in Atena multe altare inchinate unor dumnezei, dar a mai vazut un alt altar al unui Dumnezeu necunoscut, si le-a mai spus ca de fapt el a venit ca tocmai pe acel Dumnezeu necunoscut sa li-l vesteasca atenienilor. Reflectati bine daca a fost asa si in poporul evreu mai inainte, ca Steaua fara nume, adica arhanghelul Rafael ( cel cu Tobie si Tobit in Asiria, aproape de Ninive ), sa vesteasca tainic si necunoscut ceva, si atentie, mai este un arhanghel care face acest lucru, arhanghelul Ioil, care inseamna frumusetea lui Dumnezeu. Iata ce scrie in dreptul Bisericii Pergamului, citez:

    12. Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascuţită de amândouă părţile:
    13. Ştiu unde sălăşluieşti: unde este scaunul satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieşte satana.
    14. Dar am împotriva ta câteva lucruri, că ai acolo pe unii care ţin învăţătura lui Balaam, cel ce învăţa pe Balac să pună piatră de poticneală înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce care jertfită idolilor şi să se dea desfrânării.
    15. Astfel ai şi tu pe unii care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor.
    16. Pocăieşte-te deci, iar de nu, vin la tine curând şi voi face cu ei război, cu sabia gurii Mele.
    17. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da lui o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie, decât primitorul.

    Incheiat citatul. Iata care este problema cu numele reglementata de Dumnezeu Insusi, vedeti numai El are acest drept cu numele, si iata cum isi si exercita acest drept !, tainic !, intr-o descoperire strict privata si personala. Stiti !, acest lucru este important, chiar daca omul este rau, el trebuie rabdat de 70 de ori cate 7, ca Dumnezeu nu l-a facut rau si stie el ca poate la al nu stiu catelea ceas ce va face oricine si ce nume ii va si da, asta este descoperirea si nu ce facem noi oamenii, ca la noi oamenii poate sa fie totul desertaciunea desertaciunilor si vanare de vant, ca nimic nu putem schimba noi insine cu de la noi diriguire. Ia uitati ce se intampla zilelea acestea, cand Mircea Diaconu este ministrul culturii si a pretins sa ia osemintele lui Constantin Brancusi din cimitirul Montparnasse si sa le aduca la Bucuresti ( pai de ce ?, ce a lasat Brancusi acest testament ?, sau nu ?, eu zic ca nu, ba chiar stiu ca in atelierul lui nu prea veneau romani si ca nici el nu era prea preocupat sa primeasca oaspeti romani, din pricina de apocalipsa occidentala, care in rasarit este altfel, si pe care romanii comunisti erau preocupati mai mult sa o proiveasca cu ochi de legionar si cand va fi fost vorba de a fi privita cu ochi de comunist ei ziceau ca trebuie sa aibe loc in rasarit, unde si era Asiria ), citez un articol despre aparitia caruia s-ar putea sa stiti daca sunteti in tema, copiii:

    Când avea patru ani, Mircea Arapu îşi făcea valiza şi pornea spre staţia autobuzului 33, care ducea la Gara de Nord. De-acolo se gândea să ajungă în Franţa, la prietenii lui din Revista Pif.

    “Din fericire m-a recuperat o mătuşă pe la jumătatea drumului şi m-a luat înapoi, acasă”, povesteşte Arapu.

    După câţiva ani, în redacţia Pif, din Franţa, Jacques Kamb, cel responsabil cu desenarea fantomei Arthur, era chemat de redactorul şef şi i se prezentau câteva desene venite din România.

    “Erau cu fantoma Arthur, dar desenate mai bine”, povesteşte Jacques Kamb.

    Desenele fuseseră trimise chiar de către Mircea Arapu, care încă de mic visa să intre în lumea Pif. În 1978 acesta emigra în Franţa, iar în 1982 devenea noul desenator al fantomei Arthur, pentru celebra revistă.

    “Era tot ce îmi dorisem vreodată, aşa am şi învăţat franceza, citind revistele Pif”, spune Arapu, acum venit în România pentru a pregăti o expoziţie dedicată revistei.

    Panouri mari, de peste doi metri, vor recrea un număr inedit al publicaţiei, care poate fi văzut începând de mâine, 20 iunie, de la ora 18.30, la Sala Dalles, din Bucureşti.

    Printre benzile desenate se vor strecura şi creaţiile unor artişti români care au crescut cu revistele Pif şi au fost inspiraţi de ele.

    “Prima mea amintire legată de Pif datează de pe la vârsta de 11 ani. Vecinul meu Dan, de la etajul 5, era abonat la revista Pif. În vitrina şifonierului, printre mileuri, era expusă şi colecţia de gadgeturi Pif”, povesteşte Ştefan Constantinescu, unul dintre artiştii care îşi vor expune lucrările la expoziţie.

    “Pe la 15 ani i-am dat lui Dan un aparat radio rusesc, radioul familiei, pentru 50 sau 60 de numere din Pif. Îmi amintesc că am luat o bătaie groaznică de la taică-miu. Cel mai mult l-a supărat faptul că m-am lăsat fraierit de un copil mai mic decât mine. Când mă gândesc acum, însă, nu ştiu dacă a fost chiar o păcăleală”, spune Constantinescu.

    “Expoziţia este o călătorie în timp, o călătorie nostalgică. Dar este şi o expoziţie actuală, căci Pif a marcat artiştii români de astăzi, i-a inspirat să creeze. Mi-ar plăcea ca toate şcolile din Bucureşti să vină la expoziţie”, a spus unul dintre caricaturiştii revistei, Jean Pierre Dirick.

    Acesta a adăugat că se ştia foarte bine care este impactul revistei în România, unde succesul a fost mai mare ca în alte ţări din blocul comunist.

    “Revista se distribuia şi în Bulgaria şi în Iugoslavia şi în Cehoslovacia. Însă acolo erau traduse. În România, în schimb, apărea în original. Foarte rar erau traduse benzile desenate, însă numai când erau preluate de revista Cutezătorii”, povesteşte Mircea Arapu.

    Jacques Kamb crede că succesul din România s-a datorat culturii francofone din ţara noastră. În URSS, în schimb, Pif-urile n-au putut răzbi.

    “Am călătorit în URSS, pe vremea lui Gorbaciov şi am discutat cu directorul unei reviste de tineret. Mi-a zis, cu destule menajamente, că benzile desenate din Pif pot fi amuzante pentru copiii capitalişti, însă copiii ruşi nu ar râde de aşa ceva”.

    Motivul pentru care revista Pif putea ajunge şi în blocul comunist era faptul că publicaţia aparţinea de revista “l’Humainte”, care aparţinea Partidului Comunist din Franţa.

    “Este un lucru de care sunt întrebat tot timpul, dacă au fost directive sau influenţe politice în realizarea revistei. Răspusul este nu. Nu a existat niciodată o astfel de influenţă. Cel mai bun exemplu este felul în care Pif a fost receptat în România, ca un simbol al Occidentului. Editorii revistei erau interesaţi doar de calitatea desenelor şi a textelor, nu de ideologia la care aderau desenatorii”, spune Kamb.

    Cu un an în urmă, acesta primea vizita unui doctor român, stabilit în Franţa.

    “M-a abordat şi mi-a zis: “Am venit special să cunosc persoana datorită căreia am învăţat limba franceză”. Este ceva foarte emoţionant, ceva magic să ştii ce impact ai avut”, spune Kamb.

    Expoziţia de la Sala Dalles se va desfăşura în perioada 20-22 iunie. O lucrare dedicată revistei Pif de artistul Dan Perjovschi va fi expusă şi la Institutul Francez din Bucureşti.

    Incheiat citatul. Articolul a aparut ieri in Jurnalul national.ro, nu mai stiu al cui este acest trust de presa, si el se intituleaza Eroul Occidental din Romania comunista se intoarce la Bucuresti si este semnat de Dan Radu ( ah alt Radu, au mai fost doi malefici in contact direct cu mine, Radu Campeanu si Radu Mazare, cei care inginerizeaza acum aceasta seceta, caci Ra vine de la zeul Soare, deci acestia sunt aerieni, si Du face referire la a se duce, acestia cica sunt ca Melchisedec, fara tata fara mama, si zic Selam Alecu, sau Shalom Alecu, dar se inchina zeului Soare, ceea ce este cumva contrar saluturilor de mai inainte, desi ar putea sa atinga scopul salutului pana la urma si in conditiile astea ). Acum poate stiti ca revista Pif este o revista a Partidului Comunist Francez si ea reprezinta marxismul occidental. Ce a facut PCR cu acest Pif. Pai dupa 1968 cand Ceausescul s-a intors catre independenta RPR fata de URSS a intors si orientarea comunista rasariteana catre orientarea comunista occidentala, dar era ca si cum ar fi fost schizofrenic fata de doctrina comunista rasariteana. Caci comunistii rasariteni traiau cu ifose ca Asiria este in est, si ca ordinea comunista a Fiarei Rosii trebuie sa vina din est si nu din vest, ca asa l-au omorat si pe Brancusi si pe Lucretiu Patrascanu tot din cauza acestei orientari, iar bolsevicii rusi i-au omorat pe Trotki si pe alti mensevici. Dar la ciufutul de Ceausescul mergea si aceasta circarie, Comunistii francezi, care traiau apoplexia acestei orientari, s-au bucurat, si astfel au demarat proiectul Pif, care mai apoi, cam prin 1973, cand eram eu in clasa a 4-a a fost aplicat si in Romania. Deci PCR a planificat educarea copiilor comunistilor romani prin Pif, dar atentie nu a acelor copii privilegiati ai demnitarilor comunisti, ci ai acelora care ar fi suportat aceasta orientare noua cica mensevica, dar realizata de bolsevici si fara baza reala in est, sau cu o baza subminata de bolsevici. Eu, pe cand eram cam prin clasa a cincea am fost agasat de copii vecini de bloc de ai mei care cumparau Pif nu pentru benzi colorate, stiti ca era vorba de doctrina ( apropos, parea absurd ca la un chios de ziare la care se vindea pentru adulti ziarul Scanteia bolsevic, si ziarul bolsevic Cuget Liber de Constanta, si alte ziare mai putin importante, atunci nu aparuse inca Scanteia Tineretului de exemplu, deci parea absurd ca un puradel in timp ce lua un ziar bolsevic ca Scanteia pentru tacsu sa mai cumpere si Pif care avea atat doctrina contrara mensevica, dar sa faca si Pif pentru bolsevici, ca sa cedeze bolsevicilor marxismul ), ci pentru gadgeturile din aceasta revista, de altfel acele gadgeturi era proiectate tocmai ca un fel de capitalizare a copiilor marxisti rasariteni prin marxismul asa numit occidental, dar atentie marxismul occidental cere si el renuntarea la occidentalism si trecerea la Fiara Rosie rasariteana. Ei bine acesti copii vecini cu mine nu stiau de scenariul bolsevic si incepusera la o comanda pe care ei nu o pricepeau sa le laude cu acele gadgeturi, cu un zmeu de exemplu pe care il inaltau ca si cum ar fi fost capitalizati de comunisti. Eu insa asteptam iesirea din totalitarism si implinirea principiului o tara doua sisteme. Asa ca am acceptat provocarea ca sa pacalesc situatia, si sa o spionez, si am cumparat si eu Pif, dar cand am inceput sa demasc scenariul, copii vecini cu mine au avut o reactie de prizonierat de constiinta si au preferat sa mearga in partea opusa pe care eu o practicam, caci eu demontam acel Pif marxist, si demascam conspiratia dintre Pif si PCF si PCR. La un moment dat, regimul comunist roman a inceput sa faca rost de acoliti dintre cei pe care ii racolasera mai inainte si iata in acest articol apar mai multe personaje care au mers pe firul racolarii ca sa implineasca un destin sortit irealizarii. Primul personaj contrafacut este Mircea Arapu, dar mai este unul Stefan Constantinescu care a si facut niste sacrificii pe care tatal sau le-a considerat dubioase. In fata acestor personaje reale dar contrafacute si in fata evolutiei lor deviante si care nu se va consacra, acest Jacques Kamb a mers si in URSS, iata ce scrie Dan Radu, repet citarea ca sa o subliniez afara de contextul ei:

    “Revista se distribuia şi în Bulgaria şi în Iugoslavia şi în Cehoslovacia. Însă acolo erau traduse. În România, în schimb, apărea în original. Foarte rar erau traduse benzile desenate, însă numai când erau preluate de revista Cutezătorii”, povesteşte Mircea Arapu.

    Jacques Kamb crede că succesul din România s-a datorat culturii francofone din ţara noastră. În URSS, în schimb, Pif-urile n-au putut răzbi.

    “Am călătorit în URSS, pe vremea lui Gorbaciov şi am discutat cu directorul unei reviste de tineret. Mi-a zis, cu destule menajamente, că benzile desenate din Pif pot fi amuzante pentru copiii capitalişti, însă copiii ruşi nu ar râde de aşa ceva”.

    Incheiat citatul. Deci revista s-a distribuit in Bulgaria, Yugoslavia si Cehoslovacia, cei care stiu cum au mers lucrurile stiu si ce rost a avut aceasta revista acolo, in aceste tari. Iar Jacques Kamb vazand ca orientarea mea pentru o tara si doua sisteme si pentru capitalism compromite orientarea lui de a profita de un tara democratica in care existau doua sisteme si de a ajuta la promovarea unui totalitarism in est, nu isi da seama de viciu si pleaca in URSS cu motivatia ca URSS va salva pentru toti situatia creata de mine, insa acolo, URSS de frica apocalipsei Occidentale ii spune lui Jacques Komb ca acele benzi colorate ar fi pentru convertirea si prozelitismul copiilor de capitalisti, aluzie la mine, la marxism, si ca copii sovietici nu ar rade de un astfel de Paf, sau Pif.

    Vroiam sa mai comentez despre apocalipsa apuseana, dar nu pot, am aflat si de dictatul lui Victor Ponta cu cine va participa la Bruxelles, eu personal nu am fost de acord cu aceasta in 1989 cand au trasat acest plan, caci din delegatia care va participa la apocalipsa apuseana pe 28 si 29 iunie este formata din Ponta, un bolsevic din Fiara Rosie rasariteana, Andrei Marga, un bigot care se da in doua barci si nu ajunge sa stea in vreuna, si Leonard Orban, un adept al lui Attila, anti apusean si asta ca Attila, deci voi reveni mai tarziu tot la cea rasariteana, ca sa spun niste glume care pentru unii par a fi facute de cele sfinte, pentru aceia pentru care o gluma buna este nebunie, iar pentru altii chiar poate fi o inselaciune sau o sminteala, si aici ma refer la superstitiosi, intre care o categorie importanta sunt cea mai mare parte a khazarilor si a tiganilor, nu pentru ca asa ar fi acestia, ci pentru ca acestia nu reusesc sa fie cum sunt.

  5. Imi pare rau ca nu pot sa imi spun parerea nici despre apocalipsa rasariteana, era vorba despre situatia lui Itic si Strul, despre plecarea lui Avraam cu Sarra de langa Ninive unde tatal lui fabrica idoli si ii vindea luand bani, despre venirea lui Avraam in sudul Turciei de astazi unde are doua viziuni mai importante, una la Smirna ( cea din apocalipsa Sfantului Apostol Ioan ) in urma careia Yahve ii spune ca fii fagaduiti lui de Dumnezeu care vor mosteni pamantul vor fi cat nisipul marilor, atat de multi incat nu vor putea fi numarati, si alta la Efes, unde in urma unei alte viziuni ii spune ca semintia lui va fi cat stele cerului de mare, incat nu va putea fi numarata si ca prin el si semintia lui multe neamuri vor fi binecuvantate ( el a avut sapte viziuni despre fii lui pe care i-a promos Yahve ca vor mosteni pamantul, asa cum sustine si Sfantul Apostol Ioan, si dupa numarul celor 7 Biserici apocaliptice ). Apoi Avraam, care se numea Avram iar Sarra se numea Sara, merge in tara fagaduita de Yahve unde are parte de doua evenimente, unul: Yahve il trimite pe Muntele Tabor cu haine si mancare la Melchisedec care traia acolo dezbracat pana la brau, in Tabor era atunci o padure, si il pune sa il cheme pe Melchisedec din padure ca sa il imbrace si sa ia binecuvantare de la el ( aceasta nu este binecuvantarea pe care a primit-o dupa razboiul cu niste regi pentru recuperarea lui Lot si alor lui Lot si a averilor lui Lot, pentru ca acolo a fost vorba de o binecuvantare preoteasca, si aceasta a fost data pe Valea lui Iosafat in Salem, adica Ierusalimul de astazi, acolo unde este atat gradina Ghetsimani cat si Mormantul Maicii Domnului, loc de inmormantare in Israel, dar si locul in care Dumnezeu va face judecata generala a lumii ), loc in care Melchisedec i-a dat paine si cu vin lui Avraam cum da un preot crestin-ortodox la oficierea Tainei Cununiei, asta a fost binecuvantarea pe care Yahve a randuit-o ca sa o ia Avraam de la Melchisedec. Melchisedec se afla acolo, in acea padure dupa ce s-a rugat in acea padure ca Salemul sa se scufunde in acea Vale a lui Iosafat, pentru ca tatal lui Melhi, mama lui Salem si fratele lui Melhi, frate mai mare, si ceilalti locuitori din Salem sa nu aduca jertfe umane pentru Soare, Luna, si planete si stele, caci fugise de acasa cand aceia vroiau sa aduca jertfele umane. De aceea, pentru ca tatal sau si mama sa se scufundasera, Melchisedec a fost numit de Yahve fara de tata si fara de mama si tata a tuturor oamenilor din toate timpurile, dupa prototipul lui Mashiah, de fapt o prefigurare a lui Mashiah, si asa a luat Avraam, binecuvantare de la Melchisedec pentru taina cununiei ( desi la stejarul Mamvri i se spusese de catre cei trei ingeri care reprezentau Sfanta Treime ca va naste fiul promis de Yahve, pe Isaac ). Dar iata ca nascandu-l pe Isaac, Avraam mai are doua viziuni, una care duce la taierea imprejur si alta care duce la sacrificiul formal al lui Isaac, aproape de Valea Iosafat, pe un varf de munte care acum se afla in Moschea lui Omar, si care a fost in primul Templu al lui Solomon si al doilea Templu dupa robia babiloniana si persana. Vroiam sa glumesc putin si sa spun in gluma cam cum s-a faramantat Avraam si a avut viziunea la Smirna, apoi cum s-a framantat si a avut viziunea la Efes, apoi in Tara Sfanta cum s-a asezat cu Lot si cum au impartit ei intre ei regiunile in care au stat, ce probleme familiale a avut din cauza unor potrivnici care il apasau apasandu-l pe Lot, cum a luat binecuvantare de pe Tabor de la Melchisedec, si cum a trebuit sa il apere pe Lot de niste regi raufacatori, cum a luat binecuvantare apoi de la Melchisedec chiar din Ierusalim, de pe Valea lui Iosafat, cum a nascut fiu, pe Isaac, cum a avut framantari cu viitorul lui Isaac, si cum trebuia Isaac ca sa patimeasca, si de ce a trebuit sa fie dus Isaac la o jertfa simulata. Ca apoi sa explic taina lui Itic si Strul, Itic fiind o porecla pusa de superstitiosi lui Iacov, mostenitorul lui Isaac ( numai cei din Isaac se cheama mostenitorii tai zicea Yahve lui Avraam ) iar Strul fiind Esau, din care au iesit idumeii, din care se tragea si Irod cel Mare, si apoi acel Irod care a participat la uciderea lui Isus Christos. Aceasta a fost si este o intreaga inginerie demografica, vroaim sa o explic ca o gluma, si de ce s-au nascut imperiile asirian, chaldean si persan si apoi cel greco-roman si care este apocalipsa vazuta prin ochii ingineriei demografice, caci Isus cand le-a explicat apostolilor cum este cu apocalipsa a zis ca aceasta sunt ca niste dureri ale nasterii. Dar poate maine o sa pot sa explic ce intentionam, ca sa explic apoi si implicarea Chinei ( legatura dintre China si Romania inceputa de Ceausescul pe la 1971, cu mari deficiente, pe vremea lui Mao Tzedun, si cum apocalipsa din Romania lui 2012, sau nu stiu cand va fi o apocalipsa impotriva celor 24 de batrani de la Tronul lui Dumnezeu cum au procedat direct catre batrani Mao Tzedun si acelasi lucru insa la adresa tinerilor, ca batranii sa nu isi asigure perpetuarea prin tineri, cum a procedat deci si Pol Pot ), de unde se formeaza acel sarpe vechi, acel balaur care realizeaza Fiara apocaliptica apuseana, deci balaurul este rasaritean, dar Fiara, leviatanul este apusean, si cum isi aduce contributia sa si Fiara Rosie, care de fapt va stapani Europa, cum spune o profetie de la Varlaam.

  6. Am avut probleme cu aceeasi taranisti proveniti din Pitesti, ei sunt un fel de gica-contra pe aici, dar imi cauta in coarne si imi pun coarne, mai mult imi poarta sambetele, sunt agitatori de tot felul de indivizi aventurandu-i in teoria conspiratiei care ma are in centru pe mine, de exemplu un tanar taranist nu s-a rezumat sa ma monitorizeze singur ci a adunat diversi tineri lipsiti de educatie, si pe unul l-a pus sa spuna ceva de Siria, o ineptie sub forma de taina cunoscuta careia sa ii raspund, si sunt de belea, sunt mai multi care practica aceste metode, aduna din astia de tot felul pe motiv ca nu stiu ce legatura cu mine li s-ar nazari si merg la contrapartida cu mine, dupa prototipul lui gica contra, ca sa ma stoarca. Ei sunt pe prototipul Bourului, dar pretind intaietate, ori ordinea nu sete asa, ma rog, ei sunt aceia oligofreni care au respins ideea ca eu as fi din registrul Domnului Ion Diaconescu si deci mai mare in iconomie decat ei si devierea lor catre comunism cu sotia lui Ion Diaconescu. Ba mai mult, a trebuit sa cad din cauza lor deboi imbecili, si din cadere sa ma ridice Maica Domnului cand a venit la mine in 1979, si iata ca acum iarasi fac aceleasi lucruri, pe alte pretexte de asta data, se pare ca nu au nici o teama. Intotdeanu am avut impresia ca Antichrist in perioada acesta a celui de al Doilea Ierusalim nu va fi doar din fratii mincinosi si tradatori din PNL, ci si din fratii mincinosi si tradatori din PNT, nu-i asa, pentru ca mai degraba tot cuvantul rau vine din aceeasi casa, decat din alta parte, de la altii care nu au facut Romania Mare.

  7. Gurita, daca taceai, de data asta, filoZof ramaneai, macar de la astia doi nu ai ce astepta. Ma rog, ai ce, dar CAM stii, daca astepti intr-o statie de tramvai este cert ca nu vine calaretul in zale. Vine tot tramvaiul.

    Toti stim ce insemna titlul de ‘doctor’ in urma cu 25 de ani(DE EX.), acum nu mai inseamna nimic. Sensul cuvantului HOTIE este cu atat mai grav in cazul unui intelectual, daca este hotie, adica plagiat; fiindca alta e sa te raportezi la o somitate pe care o citezi etc.

    In cazul unui intelectual(banuit ca ar fi intelectual) este vorba de O OPTIUNE, PlagiatUL este ceva Jegos, daca (ne)cazul unui amarat care fura o paine,care fura sa aiba ce manca este, cumva, scuzabil, plagiatul nu este.

    Majoritatea intelectualilor din tara asta nu s-au varat in RAHAT, insa lucrul asta nu a fost bine, fiindca lichelele intelectualiste, “elitele” degenerate au scos capul si au impins AVALANSA RAULUI.

  8. Terarasatule,
    Eşti şi prost şi insistent. Întoarce-te în coşmarurile tale sigure. Mai transpiri la limbă?

  9. Stau si ma uit de cateva luni de zile la acest spectacol jalnic, macabru… si as putea spune ca nu as fi crezut niciodata ca printre scriitorasii de astazi pot exista asemenea hahalere vrednice de tot dispretul; nu ma refer la asta de mai sus, care este o gluma proasta, ma refer la autori cat de cat cunoscuti(cel putin in anumite medii), ma refer la impilarea proletara a lui Paunescu, la rationamentele atinse de cangrena si la multe altele. Ma intreb, cu stupefactie, dupa ce unora le-am citit OPERA MAGNA, ce cauta astia in literatura de astazi, cand nu au nimic de spus, despre talent ce sa mai vorbesc. Unii iau premii, dau lectii de morala, culmea, ba mai promoveaza si literatura, ce poate fi mai jalnic? Alti idioti mai mari scriu despre acesti idioti mai mici lucruri in fata carora ceasurile se opresc, daca ar putea le-ar scoate limba, dar nu pot, asta e. Ce poti sa mai spui cand sunt atatea de spus, cand putreziciunea scriitoriceasca este hranita de “autori consacrati” care se vor duce dupa moarte fix in haul(latrina) istoriei, dupa atatea compromisuri si dusuri repetate de imagine, pe langa care Paunescu, fiindca tot il urasc unii atat, era mic copil. Sa-i spui prostului ca cenaclul acela nenorocit a pregatit Decembrie mai mult decat toate agentiile care au ajuns la zaiafet? N-are rost. Prostul o stie pe-a lui si viseaza la tavalugul prostilor, un alt fel de tavalug decat cel bolsevic, insa la fel de nociv. Prostul literar face politica indesata, desi habar nu are de istorie, si ca atare intelege cat poate, adica mai nimic, ba mai si militeaza cu o stranie si secreta tenacitate pentru cine stie ce idiotenie.

    Am tras apa.

  10. Copiluş, hai, scoate limba afară măcar atât cât să mă uit cu linguriţa îm gâtul tău. În hramul limbii. Ce ai tu cu Păunescu, mă puşchea pe mistrie? N-ai nicio gară. Ai luat-o razna de tot, deşi, acum câţina ani, când s-a tot dat telefon la…”112″, au existat doctori care nu te-au dat drept ceea ce eşti. Un nebun care transpiră numai la gândul că există şi e un fel de Dumnezeu. Bă, eşti în întuneric cosmic. Nici măcar nu ştii cum te cheamă. Te-am luat, nu mai ai cum să ştii, de pe holurile Socolei şi te-am adus aici. E bine. Te fac şi mai bine.

  11. Dle terasel, ai auzit de cuvântul harasel? Du-te bre de p-acilea, chiar ai un problem la neuronul de la picior. Nu eşti limpede deloc. Am certitudinea că scrii la beţie. Sau că fumezi ţuică din aia rusească, nici nu mai ştiu cum îi spune, ceva distilat pe bază de tutun. Vorba Ionescului, de ce nu te rătăceşti în alte păduri? Uite, curând, că te-au chitit alţii, îţi dăm nişte amintiri personale, revelaţii curate, despre cum te bucuri de nenorocirile altora. Azi am aflat că te-ai umflat în pene pentru că Adrian Năstase e în mare necaz. Mă, da porc mai poţi fi…