0
5 comments

Joi, 24 martie 2011. Presa scrisă pierde un nou ziar „pe suport de hârtie”: Gândul. Îmi amintesc de entuziasmul punerii lui la cale: în mai 2005, pe banii baronilor-jurnalişti desprinşi de la ziarul Adevărul: Cristian Tudor Popescu (singurul rămas pe baricade până azi la Gândul), Bogdan Chireac (azi, mare afacerist în milioane de euro) şi Adrian Ursu (ajuns vedetă la televiziuni de ştiri), plus Lelia Munteanu (fostă poetă). S-a dat de înţeles că ziarul Gândul apare cu banii acestor baroni de presă (care au plecat de la ziarul Adevărul după moartea directorului Dumitru Tinu şi preluarea afacerii de către fiica lui, care avea să-l vândă pe şest lui Dinu Patriciu). Mai apoi, ziarul Gândul a intrat în trustul Media Pro al lui Adrian Sârbu (ziarul Gândul a fost cumpărat de Publimedia), care azi îl desfiinţează… Atunci, la început, s-a alăturat echipei de la Gândul şi Mircea Dinescu, care a trădat-o imediat după ce Dinu Patriciu i-a dat o găleată de bani să publice la el, la ziarul Adevărul (pe care-l cumpărase). De altfel, Cristian Tudor Popescu nu e numai jurnalist premiant, ci şi scriitor, a rămas scriitor (de Lelia Munteanu n-am mai auzit să fi scos vreun volum original; dar în scrisul ei jurnalistic descoperi talentul literar): ani la rând el a condus un supliment literar-artistic al ziarului Adevărul (Adevărul literar artistic-ALA, parcă se numea), care devenise o foaie literară de reper între scriitori. Acest supliment ALA a fost primul pe care el l-a îngropat, adică el l-a născut, el l-a omorât (tot din motive economico-financiare). Ziarul Gândul a supravieţuit până azi (şase ani), din 8 aprilie 2011 el dispare din chioşcuri. Adică el calcă pe urmele ziarului Cotidianul, va mai apărea numai în ediţie online, cu o mână de salariaţi. Probabil Cristian Tudor Popescu (care a renunţat strategic la funcţie în anul electoral pentru alegerile prezidenţiale, plătit fiind regeşte ca senior editor să o scalde în ce scrie; important era ca, prin retragerea lui din funcţie, ziarul să nu mai conteze în opoziţie, să fie un ziar cenuşiu; aşa a rămas până azi) consideră un eşec personal al lui dispariţia ziarului Gândul de la chioşcuri, şi-mi imaginez că nu-i e uşor: atunci când s-a rupt de ziarul Adevărul, a luat cu el şi trei sferturi din personalul tehnic – pe care, încet-încet, de-a lungul ultimilor ani, l-a rărit, iar acum i-a dat lovitura de graţie, în majoritate va fi trimis în şomaj (salariaţii vizaţi să plece acum, au de ales între a primi două salarii şi a fi avansaţi în postură de şomeri). În ultimii ani, cei trimişi la plimbare au fost înlocuiţi cu studenţi, cărora li se plăteau colaborări simbolice (la ziarul Gândul s-a pus în aplicare noul Cod al Muncii al „sclavilor”, al lui Boc, desigur, cu mult înainte de a apărea pe piaţă; chestie de fler de capitalism sălbatic, pus în practică de trustul lui Adrian Sârbu; căruia, în mod ciudat, nu i s-a spus niciodată mogul de presă; ceea ce înseamnă că a semnat un tratat de pace cu Traian Băsescu).

Dispare de la chioşcuri ziarul Gândul, aşadar, din 8 aprilie, cum au dispărut şi ziarele Ziua, Gardianul şi Cotidianul. Interesant, apar în format electronic, în ediţii online ziarele Ziua (care a plecat la drum cu o parte din redacţia de la ziarul Ziua şi şi-a pus numele de Ziua Veche, ziuaveche.ro; de reţinut, în ţară apar şi pe suport de hârtie, nu numai online, şi azi ediţiile locale ale fostului ziar Ziua desfiinţat la centru) şi ziarul Cotidianul.ro. Ziarul Gardianul a fost îngropat de tot (adică nu are ediţie online; deşi iniţial aşa a promis, că va avea ediţie electronică; eu, cel puţin, nu ştiu să mai existe în vreun format)…  Gândul va deveni un „produs media exclusiv digital” (gandul.info) – va fi cel de-al doilea cotidian din zona quality care ramane exclusiv pe online, dupa Cotidianul. Ce înseamnă asta? Concedieri pe capete şi final de drum pentru visătorii din presa scrisă. O declaraţie a lui Cristian Tudor Popescu (celebru prin faptul că-şi scrie şi azi articolele de ziar pe hârtie, de mână, „cu creionul sau cu pixul” şi că i le culegea pe PC secretara sau „operatoarea” Anda Felicia Giuglea; acum e pus în mare încurcătură, concediindu-şi şi secretara şi „operatoarea”, va trebui să se descurce singur; fiindcă el rămâne să semneze şi pe ediţia online a ziarului Gândul), dacă e afectat de dispariţia ziarului Gândul din chioşcuri: “Mă afectează afectiv, dacă se poate spune aşa. Sigur că mă afectează, am fost jurnalist de presă scrisă mai bine de 20 de ani, am trăit cu ziarul de dimineaţă în mână, citind ce am lucrat seara. Este un eveniment trist pentru mine, este o îngropăciune, dar, în acelaşi timp, nu mă surprinde. Se înscrie într-o evoluţie istorică inexorabilă ceea ce s-a întâmplat”, a mai spus Tudor Popescu. Din păcate presa cotidiană pe suport de hârtie moare încetul cu încetul, nu mai are cumpărători. Gândul, anunţă proprietarii lui, face tranzitia de la print la noile platforme de distributie a continutului. Rămâne de văzut ce ziar quality va mai muri.

***

Azi, la ora 13 am venit la Sala Oglinzilor, la sediul USR (cât o mai fi aici, ştiţi că USR a pierdut Casa Monteoru), la lansarea unui nou volum de versuri al lui Horia Gârbea. N-am mai participat demult la o lansare de carte a unui „funcţionar al USR” (cum s-a autodenumit Horia Gârbea, adică e preşedinte al ASB, pe lângă faptul că e profesor şi are responsabilităţi la revista săptămânală Luceafărul de dimineaţă). În sala plină, martori: N. Prelipceanu, Lucian Vasilescu, Mariana Criş, Peter Sragher, Daniel Bănulescu, Simona Grazia Dima, Lucia Verona, Cornelia Maria Savu, Cătălin Ţârlea, Emil Mladin, Mariana Filimon, dar şi Geo Călugăru, N. Dragoş, Victoria Milescu, Florentin Popescu, sau Rodica Lăzărescu şi Mihaela Ştefan (profesoare de la Liceul Ion Creangă, unde ştiţi că eu m-am dat în spectacol), la o primă vedere (îi las la o parte pe necunoscuţi). O lansare a volumului „Pantera sus, pe clavecin”, apărut la Editura Tracus Arte (o editură de ţinută, condusă de Ioan Cristescu, care a moderat lansarea; e o adevărată minune cum a reuşit să se impună, în doi ani, această editură, nu încetez să mă mir), cu o prefaţă de Dan Cristea (care crede că poezia lui Horia Gârbea e… soresciană), doar 50 de pagini. Neobişnuit, un singur prezentator al cărţii la această lansare: Radu Voinescu, critic şi poet, prieten lui Horia Gârbea – „literatura română e din ce în ce mai bună, Horia Gârbea, scriitor prolific, multivalent (poet, prozator, dramaturg, publicist, critic), scoate an de an o carte, e un umorist de clasă europeană (dar umorul lui n-are răutate), poezia lui gravă are mesajul ascuns dincolo de primul strat al cuvintelor, inventează frumos, descoperi în ea un activism pozitiv, e o marcă, conştientizăm prin ea că suntem integraţi într-un tot”. După care a vorbit şi recitat Horia Gârbea – că au trecut opt ani de când n-a mai scos o carte de poezie, că a scris în februarie 2011 „în câteva zile” cea mai mare parte a cărţii şi a ţinut neapărat să o publice, să-i fie cunoscută actuala stare bântuită de fenomene de falsă memorie, de decorporalizare, că e o etapă, „actul scrierii e metafizic, excesul de cuvinte nu mi se pare a fi foarte bun în poezie, nu e genul meu, îl fac în teatru şi în proză, poezia înseamnă substanţializare”. Am înţeles că deja şi-a tradus poemele în engleză, vor apărea peste hotare. Surprinzătoare modestie la Horia Gârbea, lansarea lui a curs fără excese, fără „fiţe” – la final s-a băut şampanie (eu am plecat imediat). Transcriu un poem din volum:

celălalt drum

cei care mă pun

să aleg

nu ştiu că

nu am ales niciodată//

totul mi s-a dat

totul mi s-a poruncit

totul mi-a fost

băgat pe gât //

cei care mă pun

să aleg

nu vor ca eu să aleg

doar aşteaptă

alegerea mea ca să-mi

strige aşa nu

aşa nu

celălalt drum

cealaltă cutie

Horia Gârbea


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
5 comments

5 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. – “Abia aștept să-i iau cartea!”…
    – Cum ?
    – Aşa, haţ!… Da’mi-e că mă croieşte cu pipa…
    – Eu m-am lăsat.
    – De luat ?
    – Nu, de pipă, de prizat, de fumat, de tot…
    – Nu cred!
    – Nici eu, pe partea asta… Pe cealaltă, mai că da!…

  2. Nu mă poate croi cu pipa, că Horia nu fumează…dar ce-i cu poza asta a lui, cu pipă? o fi tot o panteră pe clavecin?

  3. Nu as zice ca e sorescian …! Mai degraba pe linia Visniec, un oarecare hieratism melancolic. M-a surprins placut si poemul cetit la Gală …! Nu l-am frecventat prea mult pe Horia Garbea ca poet, mai mult ca prozator şi dramaturg. De altfel, pentru un roman de-al său a primit premiul “Ion Creangă” cu cîţiva ani în urmă, la Tg Neamţ-Humuleşti, premiu pe care l-au mai primit, în timp, alţi prozatori poeţi: Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian… Felicitari lui Horia Gârbea, îi aşteptăm cartea şi pe la CONTA…!