0

Luni, 19 aprilie 2010. Am sperat în secret că erupţia vulcanului Eyjafjallajokull din Islanda, fenomenala revărsare de flăcări, lavă şi cenuşă, zile la rând, va elibera planeta de tensiunea acumulată. Că a fost o supapă deschisă, care va stabiliza măruntaiele Pământului. Numai că lucrurile nu stau deloc aşa – azi a avut loc un cutremur (cu morţi) în centrul Afganistanului, ieri a fost cutremur şi mai mare în Papua Noua Guinee. Previziunile astrologilor pe acest an se confirmă, ba chiar depăşesc orice imaginaţie, harta astrală a Pământului a intrat într-o conjunctură cosmică nefastă? Tensiunea între planete şi soare s-a accentuat şi vrând, nevrând, ne amintim de anul 2012. La un moment dat cercetători ai universităţii din Colorado se temeau că Pământul este deja măturat de vânturi solare de neînţeles, că s-a intensificat căderea prafului interplanetar şi a plasmei sistemului solar, care sunt puternic încărcate cu energie: Daca acest câmp interactioneaza cu sistemul magnetic al Pamantului, rezultatul este unul rapid si devastator. Incursiunea plasmei in atmosfera provoaca schimbari in configuratia magnetica a Pamantului. Curentii indusi, la valori foarte mari, si energia dezvoltata pot interactiona cu orice circuit electric existent. “Suntem din ce in ce mai aproape de un posibil dezastru”, este de parere profesorul Daniel Baker, informeaza NewScientist. Oamenii de stiinta de la NASA cred ca, intr-un scenariu pesimist, doar 90 de secunde ne despart de un dezastru general, care ar putea avea loc nu mai tarziu de anul 2012… N-am să mai continui pe această temă, ştiţi că am obsesia dispariţiei curentului electric (o dată cu dispariţia lui dispare şi actuala civilizate, cu tot cu Internet, site-uri, bloguri sau e-mailuri şi servicii electronice tip Facebook). Voiam numai să observ că ne temem de praful interplanetar, şi azi Europa e acoperită de praful vulcanic şi de cenuşa metalelor grele arse instantaneu, scoase din nucleul lichid, fierbinte, al Pământului, care a dat deocamdată peste cap aparatura de zbor (vom vedea, în timp, ce alte efecte are acest praf, dacă nu se schimbă componenţa aerului şi a atmosferei în general, şi clima n-o ia razna, ori spre îngheţ, ori spre încălzire înaltă. Credeţi sau nu, partea afectată de acest nor de cenuşă vulcanică, a Marii Britanii şi a ţărilor din nordul continentului, a fost prima avertizată de catastrofa finală ce se poate produce aici până în 2012  – aceea a instalării unui început de iarnă veşnică. Doar că motivul era altul – al dispariţiei curentului cald al Golfstream-ului (un fluviu care curge în ocean). Acum, cu acest nor de cenuşă vulcanică din Islanda ai putea să crezi că se face o repetiţie la ceea ce ar putea să vină… Stabilizarea balansului planetar va fi precedata de miscari tectonice cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni se va face violent. Aceste modificari la nivel planetar vor avea o serie de efecte asupra Pamântului care va afecta, printre altele, si clima terestra. Mai întâi are loc o încalzire progresiva, precum cea constatata în zilele noastre (pe care o atribuim NUMAI unor tehnologii terestre poluante). Încalzirea provoaca topirea ghetarilor si chiar a calotelor polare. Topirea ghetarilor si a banchizelor va determina cresterea nivelului Oceanului Planetar si inundarea tarmurilor. În procesul de topire, ghetarii (apa dulce) se topesc, determina racirea apei polare si scaderea salinitatii. Un mecanism cunoscut numit ”Motorul heliosalin” al planetei, care mentine circulatia apelor de adâncime intens saline si a celor de suprafata îndulcite, dar si între apele ecuatoriale si cele polare, intra în încetinire. Fenomenele evolueaza lent dar, în ultimul timp, par a se accelera. Planeta reactioneaza si începe autoreglarea. Va începe o noua glaciatiune, ce va fi resimtita cel mai drastic pe tarmul de vest al Europei, şi respectiv pe coasta de Est a Americii de Nord, încalzite în prezent de cunoscutul curent maritim Golf Stream… Ce se întâmplă azi chiar: erupţia vulcanului din Islanda poate provoca o uşoară încălzire a atmosferei, a avertizat, luni, un expert suedez pe probleme climatice. Lumina solară încălzeşte particulele de cenuşă vulcanică, care, la rândul lor, vor încălzi aerul din preajma lor, astfel producându-se o uşoară încălzire a atmosferei. Oamenii de ştiinţă adună din ce în ce mai multe dovezi care atestă că un factor al acestui fenomen ar putea fi puternica activitate a vânturilor solare, care afectează crusta Pământului, iniţiind, astfel, o erupţie. Chiar înainte de erupţia din Islanda, Soarele a început să aibă cea mai puternică activitate manifestată în ultimii ani, potrivit People’s Daily. E exact ceea ce vă spuneam mai înainte, de puternica activitate a vânturilor solare, care afectează crusta Pământului şi care provoacă şi seismele şi erupţia vulcanică… Nu v-am convins? Încerc să mă informez „din alte surse decât cele literare” (deşi cele literare au legătură cu lumea subtilă, de la care ar trebui să obţinem răspunsuri inclusiv la catastrofele naturale de care avem parte în acest an; azi n-am avut nici un fel de „inspiraţie”, din contră, am fost coborât în genunchi pe pământ), departe de lumea scriitoricească (reunită într-o uniune), atât de tulburată de posibila pierdere a Casei Monteoru, azi sediu al USR, de care am făcut şi ieri caz aici, mare nenorocire pentru nivelul global pomenit până aici, vă daţi seama.

PS. Ramona Carla Trifan mi-a trimis un link, daţi click pe el

http://www.flickr.com/photos/iriya/sets/72157623620058089/show/with/4486609710/

Eyjafjallajökull – Eruption

www.flickr.com

Iriya’s Eyjafjallajökull – Eruption set

Imagini ale erupţiei vulcanice de care am pomenit mai sus. După ce le-am urmărit, am avut un scurt dialog, atent la această lume: Mulţumesc – asa arata iadul? Abia acum am vazut mesajul.

Ramona Carla Trifan 19 aprilie la 13:53: – eu am vrut sa vezi cat e de frumos. unde ai vazut iad?! e un spectacol superb

LIS: – Eu nu vad spectacolul naturii, vad eventualele efecte nefaste – si n-au fost putine, si materiale si morale.

– bine dar e absolut normal sa apara schimbari. iad ar fi starea aia in care nimic nu se schimba. pamantul e un organism viu, iar noi, din cate imi dau eu seama, un fel de paduchi pt el. tu vorbesti de parca noi am fi buricul pamantului. na! ca iar…

– Doamne-Doamne ne-a facut sa credem ca suntem cheia boltei, dar noi am constatat ca in realitate nu suntem decat frunze in vant. Sigur, planeta noastra e vie, are năbădăi, dar la varsta mea nu mai am chef de spectacole – si atunci cand ninge abundent si e viscol nu vad spectacolul superb (cum vedeam in tinerete, de vis), ci efectele teribile cu blocaje şi oameni puşi în pericol. De aia nu e bine să înaintezi în viaţă.

– n-as vrea sa te contrazic. dar cred ca dzeu ne a facut frunze in vant si noi am ajuns sa necredem cheia boltii. biserica spune ca orgoliul e cadere de-a dreapta iar caderile de-a dreapta sint mult mai periculose decat cele de-a stanga. mi-au placut mie termenii astia de cadere stanga dreapta. de varsta nu stiu ce sa zic, n am nici o parere. adica nu stiu daca ea e de vina.

– Ce inseamna caderile de-a stanga? Cele de-a dreapta zici că sunt legate de orgoliu (probabil, vanitate, că ea vine de la duhul cel rău; a fi orgolios nu e un pacat; tu eşti foarte orgolioasă, cred, dar ăsta e un lucru bun, te protejezi). În privinţa vârstei, am observat că pe an ce trece privesc lumea prin insensibilitate artistică, prin ochii “omului normal”, în tinereţe priveam lumea prin ochii visătorului, al spectaculosului şi metaforei (peste tot vedeam poezie; acum văd proză).

– caderile de-a stanga reunesc pacatele trupesti, alea normale, de toate felurile. nu sunt considerate asa grave ca celelalte, de-a dreapta (mandrie, vanitate, orgoliu, ingamfare etc). orgoliul nu poate fi un lucru bun oricum ai intoarce-o.

– Daca nu confundăm orgoliul cu vanitatea, ai să observi că orgoliul dezvoltă personalitatea, el e motorul. E vorba de acel orgoliu care nu exclude modestia şi bunul simţ, e orgoliul de a fi tu însuţi. Iar cu îngâmfarea e o altă problemă: cei retraşi şi timizi sunt adeseori acuzaţi de îngâmfare (eu am păţit toată viaţa asta) – şi nu numai că nu sunt îngîmfat, dar am oroare de cei care sunt îngâmfaţi cu adevărat. Trebuie nuanţat.

– nici nuantarile nu-s lucru bun:)

– Oameni suntem, supuşi greşelilor. Oricum am lua-o, nu avem cum să fim decât ceea ce suntem, cu minusuri şi plusuri. Nuanţele au rostul lor. Mai greu e cu interpretările.

– desigur. au rostul de a ne gasi justificari si de a ne permite sa avem constiinta impacata cand nu-i cazul

– Ce intransigentă eşti! La vremurile libertine de azi eşti chiar o excepţie. Uneori am impresia că tineretul de azi îşi face de cap şi nu mai ţine cont de preceptele morale sau etice fiindcă presimte natural că se termină lumea… La buna revedere, sunt chemat la ordin, mă ierţi de absenţă…

– la revedere


Like it? Share with your friends!

0

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.