0
8 comments

Luni, 19 martie 2012. Fără să vreau, l-am ascultat pe președintele Băsescu pe TVR 1 de la ora 20 (frunzăream și tăiam din presa veche, venit fiind în fața televizorului, în sufragerie, să văd știrile; boală veche, ar trebui să mă dezvăț) – i s-a cerut să scoată și înregistrarea audio de la consultările din 6 februarie 2012 de la Palatul Cotroceni cu partidele, după ce Emil Boc și-a dat demisia din fruntea guvernului și Băsescu i-ar fi propus serios lui Victor Ponta postul de premier (de față cu Crin Antonescu și Daniel Constantin). Răspunsul lui Băsescu: nu, stenograma scrisă rămâne singura și ultima dată publicității. E clar, stenograma scrisă a fost modificată după placul lui Băsescu. La mijloc e o cacealma, o diversiune a serviciilor secrete și Băsescu ar trebui trimis să-și facă un control la psihiatru. Cu atât mai mult cu cât în această seară a repetat ceea ce a declarat mai demult, că din decembrie 2011 l-a ales pe M.R. Ungureanu: „împreună cu premierul Boc stabilisem din decembrie că trebuie făcută schimbarea Guvernului. În perioadă de criză schimbarea guvernului nu e o tragedie, ci o necesitate. În discuţiile cu premierul Boc cel care a părut a avea suportul PDL era Răzvan Ungureanu”. Băsescu a uitat, totodată ce a declarat permanent, de când i s-a tot cerut demisia lui Boc din fruntea guvernului, că nu poate destabiliza țara în timp de criză cu un alt guvern – și ce-a declarat în această seară? Că: „În perioadă de criză schimbarea guvernului nu e o tragedie, ci o necesitate”. Îmi fac încă o dată cruce. Băsescu s-a depreciat alarmant, puterea l-a înrăit, e deja un pericol pentru România. După alegerile parlamentare din acest an el trebuie izolat la Palatul Cotroceni. Ideal ar fi să fie atunci suspendat de USL din funcție prin Parlament, dar mă tem că e imposibil, după ce actuala majoritate parlamentară (PDL-UNPR-UDMR) a dat prerogative Curții Constituționale să hotărască ea suspendarea (Curtea are judecători majoritar de partea actualei puteri pro-Băsescu). Pe cât de prefăcut e, Băsescu a anunțat și în această seară că ar fi „dispus la ajustarea mandatului prin voinţă proprie” și să declanșeze alegerile anticipate prezidențiale (care să aibă loc în luna noiembrie 2012, o dată cu alegerile parlamentare), dacă… Dacă se va modifica după voința lui Constituția. De ce a reluat această poveste? Fiindcă știe că modificarea Constituție nu poate avea loc în acest an electoral, UDMR (din coaliția guvernamentală) opunându-se vehement – alături de USL. E un joc politicianist debil la mijloc. Lasă că papagalul Boc, liderul PDL, a bătut câmpii azi cu modificarea Constituției. Interesant e că ieri Victor Ponta a reacționat imediat și l-a făcut mincinos pe Băsescu că i-ar fi propus serios funcția de premier, iar Băsescu a reacționat azi la fel, că „în principiu, domnul Ponta trebuie să înveţe că nu poţi trăi la nesfârşit din minciună”. În principiu… Infectă lume publică.

***

La lansarea Jurnalului lui Aurel Dumitrașcu la Rotonda MNLR am cunoscut un poet optzecist întârziat craiovean, necunoscut mie. Mi-a înmânat ultimul lui volum de versuri apărut anul trecut la Craiova (fără date biobibliografice). M-am uitat pe Internet, n-am găsit decât: Scriitorul și gazetarul Nicolae Firuleasa, originar din judeţul Mehedinţi, s-a născut pe 9 iunie 1950, în satul Izvoarele, comuna Gruia. Înainte de a se stabili pentru totdeauna în municipiul Craiova, unde a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice, după care s-a angajat ca redactor la Radio Oltenia, Nicolae Firuleasa a fost elev al Liceului „Traian” şi membru al Cenaclului literar „Al. Vlahuţă” din Drobeta-Turnu-Severin… A fost remarcat de redactorii de carte ai prestigioasei Edituri „Scrisul Românesc” Craiova, care îi girează debutul editorial, în anul 1983, cu ciclul substanţial de versuri „Uimiri”. De atunci, a scris şi tipărit numeroase volume de poezie, literatură pentru copii şi publicistică literară. Doina a fost drăguță și a cules un poem din acest nou volum de versuri:

Marea sărbătoare

Peste drum de biserică este aşezat cimitirul.

Popa Totoroanţă păzeşte cu cheile la brâu porţile cimitirului.

Sărut-mâna părinte zice Veta lui Mau am venit

cu nişte jucării la omul meu

i le pun pe mormânt

să-i treacă vremea mai uşor. //

Iată mai zice desfăcându-şi poala şorţului am de toate

păpuşi felurite, maşinuţe cu cheie

ouă din care ciripesc turturelele.

Cu mănuşile împletite din lână neagră

trase până la coate se aşează şi ea la

poarta cimitirului şi se uită spre

satul înecat în arşiţă:

Părinte zice Veta lui Mau eşti

frumos

ca Sfântul Petre care

păzeşte porţile raiului cu cheile

la brâu,

multă lume s-a tras dincoace de porţile

la care stai

nici nu se bagă de seamă

dacă-i dai şi lui Marin o învoire să treacă pe-acasă

cam de trei ani stă proptit cu malul de pământ pe el, Sfinţia ta

că şi de la armată îl mai învoia

uneori

lua rata

şi ne pomeneam cu el la poartă.

Dragă nevastă îmi scria pe atunci

eu sunt bine şi sănătos ceea ce îţi doresc şi ţie

şi la oamenii din sat să-mi

faci un pieptar din blăniţa de miel la Nicolae Vârzob şi

să  ai grijă de căciulă să nu o mănânce moliile

te sărută cu drag al tău soţ caporal

Gelă Marin. //

Aşa trecea ziua ştergându-şi lacrimile cu poala şorţului

pleca şi Veta pe drum începea să cânte vorbea singură

ploaie de stele în urma ei să nu-ţi fie de deochi fata mea

striga popa Totoroanţă mâine batem

clopotele să vii şi tu la slujbă

că e mare sărbătoare.

Nicolae Firuleasa

Casa de oaspeţi (poeme)

Editura Autograf MJM, 2011

PS. Public și azi fotografii făcute ieri cu telefonul mobil în Dealul Mitropoliei și în Parcul Carol.

PS. 2. Vă invit să citiți în format PDF, pentru prima oară prezentă aici, revista Ardealul literar (redactor-șef Mariana Pândaru Bârgău), apare la Deva: dați click pe ARDEALUL LITERAR 1,2012 și pe coperta ardealul 2012 (și iar click pe dreptunghiul apărut).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
8 comments

8 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Mă bucur pentru cei care se bucură de poezia lui Paul Spirescu. Noi românii ne-am pierdut încrederea în noi. Inclusiv în comunitatea noastră naţională, ca să zic aşa. Aseară, pe Antena 3, am văzut zeci sau sute de protestatari din Timişoara, scandând de toate împotriva lui Patapievici, care, prin sluga sa pidosnică Mihăieş, ambii şefi la ICR, a primit galacticul titlu de Doctor Humanoidoris Causa a Universităţii de Vest. Ăştia sunt inşii care s-au inervat pre mine când, pe 15 ianuarie, l-am sărbătorit pe Eminescu. Nasol. Am zis toate astea ca să filozofez că Paul Spirescu chiar face parte din elita adevărată a literaturii de acum şi de mâine.

  2. Era odata ceva cu “acesti nebuni care ne conduc”, perfect valabil si in cazul Romaniei. Numai ca la noi nebunul cel mare, din capul satului are putere de viata si moarte asupra celor ce-l slujesc si numai de moarte asupra celor care au incaput pe mana lui !
    Ce se intampla la cel mai inalt nivel in statul roman, girat cu buna stiinta de fortele malefice din afara intrece orice inchipuire si este o bataie de joc continua, bazata pe minciuni si aberatii care de care mai nastrusnice, ajunse politica de stat oficiala.
    O asemenea constructie politica specifica doar tarilor din lumea a treia nu poate fi inlaturata decat prin vointa populara, deoarece celelate institutii ale statului de drept sunt fie anulate ( Parlament, Guvern) fie prea slabe pentru a se opune unui individ- stat !
    Atat Opozitia, cat si Societatea civila nu pot lupta prin mijloace democratice impotriva unei puteri care nu mai are pic de bun simt, minte si dezinformeaza in stil pur bolsevic, iar la viitoarele alegeri va uza si de alte mijloace perfide, ilegale si imorale pentru a se perpetua la putere .
    Daca oamenii de rand nu pricep ca este nevoie de prezenta lor in primele randuri ale acestei lupte inegale intre popor si clica asta criminala care i s-a cocotat in spate, distrugand si vanzand Romania, semnand actul de capitulare in fata celor ce se si vad stapani ai lumii, lasand totul pe seama Opozitiei si a institutiilor democratice ale statului de drept, si ele majoritatea compromise si deturnate de la scopurile lor initiale, riscam nu numai sa ajungem slugi ale iudeomasoneriei, dar sa si diaparem ca stat ( cel mai probabil in marea ciorba europeana pe post de ceva ingrediant suplimentar, de genul ardeiului iute sau a cepei digerate !).
    P.S.
    Ce functii sau locuri credeti ca ar fi ocupat unul ca patapievici intr-o alta tara, daca i-ar fi jignit atat de mizerabil, dispretuitor si inconstient pe locuitorii acelei tari ?!

    In cel mai bun caz ar fi fost expediat, cu un ultim efort bugetar 😉 de unde a venit, chit ca si cu un alt mijloc de transport decat cel cu senile, pe care au venit/navalit ai lui !

  3. Asist de o bună bucată de vreme, aici, în Jurnal, la mici (neatente?) postări de poeme ale unora şi altora. Şi, parcă aş asista la scena a I-a din „Pescăruşul” lui Cehov, când Sorin, văzând tulburarea Ninei Zarecinaia, la vederea lui Trepliev, pare aşi râde în barbă: „Pare-mi-se că ţi-s ochişorii plânşi… E-he-he! Nu e bine!”. Şi, mă întorc la M. Sorescu, cel la care, Florentina ne făcea trimitere: „Suflete, ia-o tu înainte. Pîş! Pîş! – spunea Marin Sorescu despre starea poeziei sau a acelui care se simte „încercuit” de cuvintele unui poem, pe care cititorul (spuneam pe blogul meu) începe să „simtă ideile” – cum a numit critica, dorul coleridgean al lui Hölderlin. Starea aceasta de poezie, de poezie soresciană, e bucuria noastră unică, gestul însuşi al zidirii, e ca un drum pe care-l parcurgi cu gândul şi teama că poetul ar putea fi singur şi i-ar putea fi teamă, şi de aceea cântă. „Şi acum ne ghiorţăie maţele de foame”, spunea M. Sorescu, despre o asemenea foame, după poezia adevărată. Şi, nu-i aşa, atunci i te alături, pentru a fi şi tu, cititor participant, la marea revelaţie care ţi se va arăta la sfârşitul drumului, când el, poetul, va îngenunchea şi se va destăinui: „Într-o seară mi-am aşezat Frumuseţea pe genunchi. Şi mi s-a părut amară. Şi am înjurat-o”(A. Rimbaud). E greu să spui în câteva cuvinte, ce simţi atunci când scrii ori citeşti poezie. Ştim cu toţii, că ea va salva ceva. Iar sufletul, de care vorbea M. Sorescu, e un început… Criticul din mine va reconstitui mereu şi mereu acest cal troian al înţelegerii sfidate de poet. Pentru că, poetul nu e străin de acea ecuaţie a cugetării blagiene care ne sugera nouă a găsi rostul vieţii, când abia constaţi, că ea nu are nici un orizont printre amintirile acestui prezent. Nu m-ar fi mirat, ca poemul lui Nicolae Firuleasa, să-l fi găsit prin „La lilieci”. Aşadar, meritul poetului de a-l fi scris, e numai al lui. Un poem, precum mucul candelei sfârâind molcom, dar, în care se scaldă sfânta ardere a unei minunate părţi a lumii acesteia. Citind acest poem, am avut o tresărire, ca la lumina unui fulger. Şi, asta, spune cam totul.

  4. Mulţumesc din suflet pentru aprecieri!
    Domnului Tudor Cicu, minunat în ce scrie şi cine este, mă văd nevoit s+-i cer iertare pentru faptul că atunci, la Adjud, nu am reuşit să mă fac înţeles: de fapt eu mă refeream la un eseu al lui Heidegger despre poezia lui Holderlin: “HOLDERLIN ŞI ESENŢA POEZIEI”. Profunzimea cărţii domniei sale despre poezia lui LIS mi s-a părut asemănătoare eseului amintit.

  5. Era să uit: mâine este ZIUA INTERNAŢIONALĂ A POEZIEI! N-ar fi bine ca toţi poeţii din toată ţara aceasta să iasă în stradă, măcar pentru câteva minute, cu o coală albă de hârtie, nescrisă, în mână?

  6. Domnule Paul Spirescu
    Sa fie si scrisa, dar sa iasa ! 😉
    Vreau sa va urez tuturor celor care ne faceti fericiti din prea plinul inimilor si al talentelor, putere de creatie, de asteptare si mai ales de rezistenta spre a nu ingrosa randurile celor cativa oportunisti dispusi sa faca trocul cu puterea.
    Pana la urma nici macar un raft de biblioteca scris nu poate salva pe cineva de judecata de valoare a celor care chiar daca au observat-o ( desi in cele mai multe cazuri se brodeste a nu fi cine stie ce 😉 ), nu pot trece peste lipsa de caracter, usor observabila in cele mai multe dintre cazuri 🙄
    Asadar e buna si aia cu Scrieti… !, dar si mai salutara ( 😉 ) ar fi :
    Ganditi, judecati, inainte sa girati !
    Cu numele si opera voastra, trecatoarea vestala a puterii !

    P.S. Se intelege ca n-as fi indraznit sa scriu acest lucru pe un blog unde as fi observat macar urma de ipocrizie legata de acest subiect !
    Sanatate si inspiratie, doamnelor si domnilor !

  7. Domnule Radu Humor,
    Este sigur că aveţi dreptate, tot ce spuneţi este peste măsură de adevărat, doar că nu înţeleg de ce trebuie să mi se întâmple mie durerea aceasta. Eu nu am sfătuit pe nimeni nimic, nu sunt capabil să mă sfătuiesc nici măcar pe mine.
    Sunt unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai acestei “gogoaşe portocalii”, dacă aş avea o mitralieră, dar, mai ales, dacă aş şti să trag cu ea, i-aş împuşca: mai ales pentru faptul că m-au obligat să urăsc, eu care nu am urât pe nimeni în viaţa mea.