0
13 comments

Duminică, 11.12.2011 – doi de 11 (cifra 11 e considerată magică), sau 5 de 1 în data de azi. Nu vă alarmați, e un joc. Post-influența trecerii eclipsei totale de Lună, de ieri: s-a anunțat azi un cutremur de 6,5 (6,8) grade pe scara Richter în Mexic, în celebrul Acapulco – „soldat cu morți”. Altă influență: englezii dansează pe cadavrul viu al Uniunii Europene . În timp ce, în România, Băsescu își ridică singur mingea la fileu, susținând că am avut mare noroc de prezența la summitul de criză al UE din 8-9 decembrie 2011, că numai datorită lui au fost incluse la pachet și țările care nu sunt din zona euro în Tratatul de guvernanță fiscală, care limitează la 0,5 din PIB deficitul structural, dar poți cheltui până la maximum 3 la sută din PIB (vai de capul nostru, suntem proștii UE și ținem coada pe sus). Citeam azi pe Internet un avertisment stupefiant, că Băsescu întinde într-atât coarda de rezistență a românilor la austeritate, încât se pune în primejdie de moarte, auziți: „indianul Gupta Swami ii proroceste lui Basescu ca va sfirsi precum bunul sau prieten, Gadhafi – CIURUIT in atentat. Nu degeaba ii place cuvintul CIURUIT, simte ca este legat de acest cuvint cu un snur ombilical solid, bine ancorat. Cu cit mai devreme, cu atit mai bine pentru milioanele de romani”. (Voi reveni altădată asupra acestei prorociri; am mai scris despre ea aici) Bat în lemn, e de ajuns să fie suspendat constituțional și trimis prin vot la plimbare pe oceanele lumii (dacă nu în pușcărie, fiindcă știu că Băsescu are dosare grele penale stopate în numele intangibilității prezidențiale), nu să fie asasinat de un nebun. Minți înfierbântate sunt destule și în rândul prorocilor indieni, în nici un caz nu vreau să mă simt vinovat că sunt critic la adresa lui Băsescu de când a apărut în prim-plan, imoral (fiindcă se comportă nedemn, doar nu degeaba el a fost înainte de Revoluție securist și activist PCR din curtea lui Ceaușescu) și că m-am săturat de autoritarismul lui postcomunist de președinte, ajuns un blestem pentru România (dacă ar muri ca președintele N. Ceaușescu sau ca premierul I.G. Duca, asasinat, m-aș simți vinovat; nu admit violența dusă la extrem, cu atât mai puțin cea politică, în numele niciunei cauze). Îi urez sincer viață lungă lui Băsescu, dar în altă parte decât în fruntea țării, retras la pensie.

Spuneam la început că englezii sunt solidari cu premierul lor, care a întors alaltăieri spatele UE: „Decizia lui David Cameron de a nu se supune noilor reguli ale UE a fost foarte bine primita de englezi. Asta reiese din ultimul sondaj, realizat in Marea Britanie, dupa summit-ul istoric de la Bruxelles. Potrivit rezultatelor acestui sondaj, 62% dintre britanici considera ca David Cameron a luat decizia corecta de a nu accepta conditiile UE. Doar 19% dintre respondenti sunt de parere ca atitudinea premierului lor este gresita. De asemenea, cea mai mare parte dintre englezi considera ca moneda euro va disparea in curand si mai bine de 50% cred ca Uniunea Europeana se va destrama. Mai mult, potrivit sondajului, daca astazi ar avea loc un referendum in ceea ce priveste pozitia Marii Britanii in relatia cu UE, mai bine de jumatate dintre britanici ar vota iesirea tarii lor din comunitatea europeana. Acestia considera ca le-ar fi mai bine singuri, decat ca parte a UE. Englezii au raspuns negativ si la intrebarea “Credeti ca noile reguli ale UE vor avea efectul scontat?”. Acestia cred, in proportie de 65%, ca este o pierdere de timp si ca nimic nu mai poate salva moneda unica europeana. 7 din 10 britanici sunt de parere ca, in urma summit-ului de la Bruxelles, Germaniei i s-a oferit mult prea multa putere in ceea ce priveste deciziile care afecteaza toate celelalte tari din UE” (Agentia.org).  Măsurile de austeritate draconice de la noi n-au dus decât la punerea economiei pe butuci și la sărăcirea programată a românilor, în mod aberant, nu ne-a scos la nici un liman – e clar că puterea actuală, în frunte cu Băsescu, ar trebui să lase pe alții să găsească soluții de ieșire din marasm, fie ei și tehnocrați dintr-un guvern care să pregătească alegerile anticipate, așa cum propune azi opoziția (USL). Din nenorocire, nu-mi dau seama de ce (poate, astral) suntem blocați, Băsescu face în continuare ce vor mușchii lui, nu poate fi oprit nicicum…

***

Că veni vorba de Băsescu. Circulă pe Internet „Scrisoarea deschisa a lui C.T. Popescu către Traian Basescu” – azi am primit-o iar, de la poeta Adriana Barna (cu titlul „Ne vom trezi, oare?”). Sunt sigur că-i cunoașteți conținutul, eu am citit-o cu mult timp în urmă. E bine totuși să clarificăm acum un aspect moral, această ”Scrisoare deschisă către Traian Basescu” nu-i aparține scriitorului Cristian Tudor Popescu, care a dat această dezmințire din 14 septembrie 2010 (deci, acum mai bine de un an), pe Gândul.info, cu titlul „Un fals ordinar pe site-ul Amos News”: „Mi se atrage atenţia că pe site-ul Amos News Informaţia.ro apare o aşa-zisă scrisoare deschisă a lui Cristian Tudor Popescu către preşedintele Traian Băsescu. Ţin să precizez că nici un rând din acest text nu îmi aparţine, numele şi fotografia mea fiind alăturate în mod fraudulos acestei manopere de către indivizii care deţin acest site”. Deci, autorul acestei ”Scrisori deschise către Traian Basescu” e un autor anonim, poate un autor colectiv (mai mulți autori; împreună au colaborat la elaborarea lui), de pe Internet, care a copiat stilul lui C.T.P. și, să o facă interesantă pentru cititori (să n-o dea anonimă), a semnat-o C.T. Popescu. Trebuie să observăm că a apărut un folclor al Internetului periculos și incitant, care-ți poate fura textul și semna cu alt nume, sau te poate semna sub un text care nu-ți aparține. Nu trebuie luat de bun orice text primit pe Internet – e clar. Sau, în orice caz, trebuie subliniat că e preluat de pe Internet și că e neverificată sursa. (O paranteză: public fotografii de pe Internet legate de România noastră dragă – pentru un surâs, fie și strâmb) Pe de altă parte, această ”Scrisoare deschisă către Traian Basescu” anonimă e extrem de actuală. O redau aici pentru cei ce n-au auzit de ea, dintre cititorii acestui blog, tocmai fiindcă nu e semnată de C.T. Popescu, ci de un anonim (sau de niște anonimi) care reprezintă nemulțumirea și supărarea populară, surprinzător de bine articulate. E clar că ea e determinată acut de frustrarea publică. E ca o scrisoare deschisă pusă pe vremea lui Ceaușescu în cutiile poștale, nici nu contează cine a scris-o, contează manifestul în sine, protestul expres, ferm, modelul de atitudine.

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.

Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îndeajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine. Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de mâna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!

Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

PS. Vă invit să citiți superbele comentarii de ieri, de aici, semnate de Adrian Alui Gheorghe și Tudor Cicu la adresa lui Petru Romoșan, cel care a învins CNSAS și reaua-credință scriitoricească…


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
13 comments

13 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Am fost sigur întotdeauna că Romoşan a fost şi este un scriitor curat. Şi un poet excepţional. Intervenţiile noastre, de-ar fi fost făcute atunci când a fost învinuit, gândite ca un gest de solidarizare, nu cred că ar fi avut vreun efect . Poliţia politică e diabolică, e alcătuită din tot ce a avut mai imoral fosta securitate. Mie însumi, printr-un bolnav psihic, mi s-a construit o falsă învinuire, ceva prost plastografiat, difuzată pe net, doar-doar mi s-o închide gura de opozant total al acestui regim complet antinaţional. Cât despre amicii scriitori, majoritatea şi-au băgat capetele în nisip. Important e ceea ce suntem cu adevărat, nu ceea ce vor să facă din noi aceşti nemernici. Dinescu are pe conştiinţă nenorocirea multor scriitori, începând cu Marin Preda (am semnat şi eu protestul acela) şi terminând cu Cezar Ivănescu. Deocamdată, ne consolăm cu gândul şi fapta că ne punem de-a curmezişul răului. Pentru detalii, puteţi citi câte ceva din activitatea mea publicistică împotriva actualei puteri în Jurnalul de Vrancea…

  2. Aud tot mai multe voci îndemând la o rastrunare prin violenta, chiar zilele trecute pe forumul meu a postat cineva un asemena mesaj care m-a cutremurat ptr ca il stiu un crestin practicant, a fost parte activa a gr Ioan Alexandru, foarte apropiat colaborator al sau. pe toate canalele vad-aud asemenea îndemnuri nebunesti. Sigur, eu stiu precis ca asa trebuie sa se întâmple, adica-i pe teva dracilor bolsevici o nouo rivulutie care le va pune capac la toate, cea rusa va ramâne mic copil in atrocitatile ce vor urma dupa aceasta rivulutie ce o coc draci in culise.

    Nu, nu pot admite ca doar Basescu este capul tuturor rautatilor din România, admit insa ca sub patronajul sau si al partidului lui situatia a atins cote halucinante ci nu doar a saraciei ci si al lumi interlope care taie si spânzura in toata România, ma refer la rudele lu Nastase, a lu Iliescu supernasite de basesti…. De privim mai atent situatiunea, nu putem sa nu remarcam continuitatea si unitatea de monolit de la 1947-1989 a bolsevicilor si rudelor lor nasite de basesti.

    Vinovati sunt români de la mic la mare, ei platesc nebunia lor cu vârf si indesat. Dar cum ei nu vor sa o priceapa iar cine l-eo zice risca fi linsat, mai bine sa-i lasam sa -si linga ranile pâna s-or satura, trezevi. Problema este alta, români si-au platit pacatele aici, basesti, iliesti, draci bolsevici nu si-au platit nota de plata, urmeaza sa le vie si lor mult mai piperata decât cea platita de români.

    In privinta prorocilor, pai, 2011 fu cât se poate de fain, linistit , varzari nu-o brodira cu previziunile, nici aia cu planetele, nici aia cu fotonicile, nici aia cu extraterestri, si sa va zic io motivul;

    ptr ca nu fu intunericu ala de care vorbiram pe acilea prin septembre a.c. Dupa întuneric multe rele se vor adeveri ,alea de le trâmbiteaza proproci cu vrajeala lu 2012… ei, si 2012 va fi an bun, an protejat de Dumnezeu, asta asa ca sa crape de ciuda proroci fotonici a lu 2012, omu nu se va tranforma in reptila nici nu se va fosoforiza si nici draci extraterestri nu vor avea voie materiliza, asa ca atentie la ce veti mai profeti ptr 2012, ma refer la varzariti si alte vestejituri din astea.

    Sa fiti santosi si la punga mai grosi… ca de asta doare pe toata lumea…

  3. Hai naiba sa fim sobri. Nu cred ca a fi contra actualei puteri (proamericane si proeuropene) inseamna a fi mai patriot decat cineva ce-ar tine cu-o sfortza proruseasca sau prochinezeasca. Daca ar fi asa, Mircea Dinescu, si el contra actualei puteri si propulasat candva de “revolutia” aranjata la Moscova, ar fi cel mai mare patriot rumân. Dar parca ziserati ca din contra.

  4. actuala putere este anti-romaneasca. Este aparent pro europeana ca sa-si poata face porcariile /jocurile, altfel este mafiota-inculta-nou-securista. Jigodiile pupate-n fund de alde avp nu au treaba cu politica. Se uita ioropenii la basescu precum se ingramadesc cetitorii la avp pe blog sa se delecteze cu ineptiile aceluiasi.

    obsesii nevindecabile, ce naiba sa-i faci, incremenire-n project.

  5. În această seară: 12.12.2011 (ora 20,30), am asistat la o discuţie extrem de interesantă (la masa rotundă), dusă între mai tânărul critic, Daniel Cristea Enache şi reputatul academician Eugen Simion, despre cartea celui din urmă, intitulată „Cruzimea unui moralist jovial”. În această carte, Eugen Simion, se apleacă asupra scriitorului Ion Creangă. Daniel Cristea Enache (pe care personal îl admir, atât în presa scrisă cât şi la apariţiile sale la TVR Cultural), îl provoacă la o destăinuire pe academicianul Eugen Simion, cu privire la „Dimineţile poeţilor” – prima lui carte din seria scriitorilor de azi. E. Simion, spune, că, până la scrierea cărţii, citise zeci de mii de pagini din scriitorii români. Şi-a amintit din viaţa de liceu, când era obligat să citească din Bolintineanu, Alecsandri… etc., poeţi pe care nu-i îndrăgea, şi ar fi vrut să scrie o carte prin care vroia să se răzbune pe aceşti poeţi. Citindu-i, a înţeles, că nu erau atât de răi pe cât credea el. Există în momentul de faţă, un curent de opinie împotriva ţăranului român, mărturiseşte Eugen Simion. Mai spune, că, în „Viaţa unui om singur”, Adrian Marino, punea în discuţie cam tot ce-i rău în lumea românească şi că totul ar putea porni de la ţărani?! De unde până unde ideea asta! – ne întrebăm noi ascultătorii, pentru că, nu credem, că Adrian Marino a citit toată literatura română şi, deja o detestă. De ce? Eugen Simion (alunecos în a da verdicte), spune că, şi Marin Preda, nu avea o admiraţie ieşită din comun faţă de Ion Creangă: „Ce, mă compari pe mine cu moş Nechifor Coţcariul?”. E adevărat: lui îi plăcea mai mult Caragiale. Discuţia alunecă înspre Lovinescu, care credea că „epoca era asfixiată de ideologia lui Iorga”. Dar, atunci când apare în literatura română, romanul „Ion”, toţi, în frunte cu Ibrăileanu, îi contestă cartea, spunând că un critic trebuie să urmeze calea esteticianului Rebreanu (…?). Întrebat de Daniel Cristea Enache, care autor îl irită, Eugen Simion nu dă exemple dar (totuşi), spune: nu am fost un admirator al lui Eugen Barbu, dar, cred că a fost un mare scriitor. Şi, dă exemplu, romanul „Groapa”, ce nu poate fi ignorat de critica literară. Apoi, îi dă exemplu pe: Petre Dumitriu şi Marin Preda, care au fost mari scriitori. Opera trebuie să o citeşti spune Eugen Simion; şi afirmă în continuare, că, Eugen Barbu a fost un scriitor mare, ca mai apoi să nu-i dea dreptate lui Daniel Cristea Enache (despre o afirmaţie junimistă răutăcioasă), întrucât, în cazul lui Ion Creangă, prietenul său Mihai Eminescu, vedea în ţăranul preot un mare talent. Apoi, să ne amintim: Maiorescu şi după aceea Ibrăileanu au o teorie interesantă, întrucât vede în nuvelele lui Creangă, cam cel despărţea pe ţăranul Creangă, de orăşeanul Creangă, uitând că acest orăşean Creangă a scris aceste nuvele. Afirmaţia lui Călinescu, cel care spunea: „Ion Creangă e un savant al ştiinţelor săteşti”, rămâne valabilă şi azi. Eugen Simion, crede ca şi Vasile Lovinescu, că trebuie dusă pe mai departe ideea călinesciană. De aceea, în cartea sa (a lui Eugen Simion), a tradus pe mai departe simpatia lui Creangă despre draci (ca simpatici), după aceea, trebuie menţionată şi cruzimea moralistică a lui Creangă. Şi, atrage atenţia că şi Valeriu Cristea remarcase acest aspect. Exemplul elocvent îl constituie povestirea „Soacra cu trei nurori”, când în final, soacra este omorâtă de nurori, dar, comentată de participanţii la înmormântare, prin vorbe de bun simţ. Ca atare, iată, de ce favoruri deosebite, a avut parte femeia. Interesant, din discuţia purtată între critic şi academician, e latura prin care academicianul a încercat să vadă dimensiunea estetică în nuvela „Moş Nechifor Coţcariu”, o nuvelă genială (spune Eugen Simion). Daniel Cristea Enache, întreabă, dacă Ion Creangă poate fi şi contestat. Academicianul Eugen Simion, crede că, unul dintre comentatorii care i-au atras atenţia (e vorba despre Sorin Lavric), spunea într-un articol: „În fond, Ion Creangă a fost un produs al criticii literare”, dar fără această critică, Ion Creangă nu ar fi fost citit atât de mult. Oricât ar fi critica de bună şi inspirată – încheie E. Simion discuţia – critica, nu ar aduce pe mai departe înţelegerea cititorului. O lecţie, la care am fost numai ochi şi urechi, spre folosul literaturii române.

  6. si, oricum, altceva fata de prostovanul batran care a inceput sa-i miruiasca(doar sunt “versificatori”) pe clasici, sa-i degradeze(postum), apoi sa imparta stele de general prescolarilor si piscotarilor – din varful gramezii lui Naum.

    Bine ca macar si-a pus plasture pe gura cand a murit Paunescu; macar nu e praf cu vanzarile, cum a ajuns orfelinul nobelului.

  7. Îmi sorry: acestă placă (ca) de gramofon damblagit, se aude din pîlnia acade-a-micului, cred că de mai bine de jumătate de an, indiferent unde-i invitat, spre a discuta, conferenţia, recenza sau primi palme… Desigurrr, c-Academice palme!
    De la Eccleziat, nici ES, nici celălalt, de după Bacovia, băkcăoan (cel cu ideea pensionării direct în moarte, după o formulă neacademică), n-au reţinut că: EXISTĂ UN TIMP PENTRU TOATE!…
    Inclusiv pentru reculegerea-n senectute, dacă vrei să intri-n legendă ca un Înţelept, iar nu ca o statuă de mumie-ambulantă ce nu mai ştie să spună decît eu-eu-eu…

  8. Domnule Cicu,
    De abia astăzi, 13.12.2011, am găsit cartea dumneavoastră abandonată de poștaș în căsuța postală pe care o verific mult prea rar… îmi pare rău că a trebuit să aștepte atât! Și eu la rândul meu o așteptam. Vă multumesc.

  9. Slavă Domnului, LIS săa temut mai mereu de calea poştei române. Nu m-am îngrijorat prea mult, mai ales când cartea trimisă la Timpul lui Liviu Antonesei mi-a venit retur cu menţiunea “adresă necunoscută”. Am retrimis-o, sper şi aceea să fi ajuns. Oricum, Andreea, fiind un personaj în cartea mea, dacă ştia poştaşul, cred, se făcea luntre şi punte… să o predea destinatarului. Totul e bine când se termină cu bine! Zeii fac întotdeauna dreptate.

  10. Culai, domnule, una e sa le mai scrantesti, alta e sa te smintesti cu totul.
    Daca ati fi avut barbatia sa vorbiti limpede si nu cu limbile inspicate sau pe la colturi, alta ar fi fost situatia astazi. Fiindca EXISTA UN TIMP PENTRU TOATE – in care voi[cei mai multi] nu ati fost.
    Unde ati fost cand stapanii vostri literari v-au transformat literatura in pestera de hoti si de talhari?

  11. Dupa cate am aflat Scrisoarea, care daca n-ar avea semnatar as semna-o oricand cu numele meu, a fost postata pe blogul lui Mosche Mordechai , acum un an si ceva in urma.
    Cum se poate ajunge pe blogul dvs domnule Octavian Mihaescu ?