0
15 comments

Joi, 23 decembrie 2010. „Ne-aţi ciuruit şi ne-aţi vândut, ne-aţi ucis viitorul copiilor!” – scria pe pieptul tânărului protestatar familist care s-a aruncat astă-dimineaţă în gol de la balconul Parlamentului, Adrian Sobaru. După uciderea pruncilor de către Irod în Betleem, azi auzim de uciderea viitorului copiilor în România de către Băsescu. Îmi e rău şi acum, când scriu aceste rânduri, după ora 21. Nu sunt în stare decât să mă reculeg, fiindcă imediat ce mă concentrez la nenorocirea lui Adrian Sobaru (care ne priveşte pe toţi), îmi dau lacrimile. Suferinţa românească nu se vede decât când murim (suntem în decembrie, acum 21 de ani se murea pe străzi, românii protestatari erau împuşcaţi), sau când românii se sinucid, când intră, anul acesta, în greva foamei 86 de zile o învăţătoare, sau se aruncă de la balconul Parlamentului un tânăr protestatar – şi nici aşa suferinţa românească nu e crezută, puternicii zilei o sfidează. Epoca de azi seamănă cu epoca lui Ceauşescu, când şi-a dat foc pe pârtie, cu un însemn protestatar pe el, Liviu Babeş, el a dat semnalul că trebuie oprită nebunia austerităţii, dar Ceauşescu nu l-a crezut. La fel se întâmplă zi, Băsescu e hotărât să calce pe cadavre. Străinătatea a observat că se face pe români, iar, un experiment, să vadă Uniunea Europeană până unde poate duce austeritatea. E un experiment controlat, scrie britanicul Financial Times. Câinoşenia lui Ceauşescu şi a lui Băsescu întrece orice imaginaţie… Nu sunt în stare să continui să scriu despre protestul tânărului familist (cu doi copii, din care unul grav bolnav; cu soţia care nu lucrează), mintea mea nu poate să conceapă reacţia cinică a puternicilor zilei la adresa lui. Normal ar fi fost să-şi dea azi Emil Boc demisia din fruntea guvernului. Poate dă Dumnezeu, începând de azi, să conştientizeze tineretul deşertul pe care-l traversăm, să se trezească la realitate şi să preia protestul lui Adrian Sobaru – măcar studenţii să iasă din pasivitate. Viitorul lor e şi aşa amanetat. Austeritatea (citeşte sărăcia programată ofiacial) ne distruge „fibra”. Nu mai putem continua în genunchi… Ştiţi ce e teribil? Azi cel mai tare s-au speriat de protestul dus la extrem al lui Adrian Sobaru serviciile secrete! Viitorul sună rău… Vă invit să citiţi intervenţiile de ultimă oră ale lui Nicolae Ciobanu, de bun simţ, în stilul domniei sale, la protestul disperat al lui Adrian Sobaru (cu trimiteri semnificative), publicate la comentariile paginii mele de jurnal online de ieri, începând cu (daţi click) https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/12/pus-cu-forta-presedinte-revolutionar-de-judet-la-focsani-pe-22-decembrie-1989-dupa-73-de-zile-m-am-retras-din-functie/#comment-18718 şi în continuare (în discuţie a intrat şi Octavian Mihăescu; el nu crede că a fost atinsă masa critică socială, să ne aşteptăm acum la mişcări radicale în România; din păcate).

***

Suntem în zilele Revoluţiei (lupta pentru preluarea puterii, din 22 decembrie 1989 începând, acum 21 de ani, a născut monştri la Bucureşti). Citiţi neapărat continuarea relatării lui Octavian Mihăescu, participant direct la Revoluţia de le Bucureşti, la pagina de ieri a jurnalului meu online, la Comentarii: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/12/pus-cu-forta-presedinte-revolutionar-de-judet-la-focsani-pe-22-decembrie-1989-dupa-73-de-zile-m-am-retras-din-functie/#comment-18626 . În plus, surpriză, citiţi şi comentariul revoluţionarului Nicolae Ciobanu, de o acurateţe literară neîntrecută: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/12/pus-cu-forta-presedinte-revolutionar-de-judet-la-focsani-pe-22-decembrie-1989-dupa-73-de-zile-m-am-retras-din-functie/#comment-18410 Observ că am parte de documentare remarcabile aici, pe site-blogul meu, le mulţumesc tuturor celor ce-l susţin. Nu pot să cred că şi-au sacrificat din timpul liber şi au scris aici despre ceea ce trebuie să ştim. Poate voi reuşi să public o carte a acestui site-blog, în care să pun în evidenţă în primul rând acest gen de comentarii.

Mă ţin de promisiune şi public mărturisirea lui Laurenţiu Barbu (scrisă azi, special pentru acest site-blog), cel cu care am făcut Revoluţia la Focşani (vă repet, el e cel ce găzduieşte, la firma lui, acest site-blog; tot el mi-a dat pe mână Jurnalul de Vrancea online; vrânceanul Laurenţiu Barbu s-a specializat ani la rând în Italia, acolo a adunat bani, azi locuieşte la Bucureşti, are 41 de ani, e familist, are doi copii premianţi). Sincer, mie mi s-a şters memoria zilelor Revoluţiei – descopăr acum, prin ceea ce scrie Laurenţiu Barbu, adevăruri de care-mi amintesc perfect datorită mărturisirii lui:

Când a început Revoluţia română în Vrancea!

În fiecare an, de ceva timp nemăsurat intenţionat de mine, în minte îmi apar anumite secvenţe pe care aş dori să le uit, nu a fost o întâmplare să fiu acolo. Reuşeam să particip la schimbarea istoriei, reuşeam  să fac ceva pentru a se mişca lucrurile, care păreau a fi înţepenite pe veci în centrul drapelului tricolor, o mare stemă pe care scria: Republica Socialistă România, am reuşit să o scoatem de acolo si sa ne fluturăm steagurile în mijlocul Bulevardului Unirii din Focşani. Am făcut bine? Am făcut rău? Dar înainte de asta, unde a început Revoluţia română în Vrancea?

Aveam 20 de ani, cu mintea limpede, curată, scriam versuri şi învăţam istoria adevărată de la dl. Liviu Ioan Stoiciu-LIS, aşa am reuşit să aflu că în alte ţări existau mai multe partide politice care periodic se schimbau la guvernare în urma votului popular. Dar la noi ce rost aveau alegerile când pe listă era doar un singur partid politic PCR, iar ca preşedinte candida numai Nicolae Ceauşescu? Şi totuşi erau alegeri, iar lumea mergea la vot în proporţie de 99%. O aberaţie.

Cert este însă că Revoluţia română a început în Vrancea pe data de 21 decembrie 1989 la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” din Focşani,  acolo era punctul fierbinte din Vrancea, acolo mişunau câte 5 securişti pe metru pătrat în zilele speciale, sunt convins că ştiau şi câţi cartofi prăjiţi manca LIS pe săptămână şi cate cuvinte întortocheate scria pe o ciornă tip maculator. Însă în acea zi tunurile erau pe noi, seara, ne-am adunat să stabilim ce vom face a doua zi, adică pe 22, eram eu, Viorel Munteanu (poet), femeia aia cu nume ciudat pe care nu l-am reţinut niciodată şi care am aflat recent că era turnătoare, Puiu din Cartierul Sud – unul mic şi grăsuţ – noi îi ziceam Chinezu, câţiva cărora nu mai le ştiu numele şi fosta mea prietenă Cătălina Lazăr, toţi în jurul lui Liviu Ioan Stoiciu, care ne vorbea şoptit planul pentru a doua zi. Repet, pe 21 decembrie 1989 în jurul orei 21.00 Biblioteca Judeţeană din Focşani, grupul nostru de disidenţi condus de LIS, toţi încercam să facem un plan pentru a doua zi. LIS conducea discuţia, ne vorbea în şoaptă şi ne tot întreba cum vom proceda, ce vom face? De unde să începem, ce să începem etc. La final am stabilit ca dimineaţă, pe 22 decembrie, la ora 08.00 să ne prezentăm toţi la Biblioteca Judeţeană, de unde să plecam în Sud cu intenţia de a scoate muncitorii în stradă, era cel mai bun plan de luat în seamă, pe care l-am agreat toţi. După ce au plecat toţi, mie LIS mi-a sugerat să fug urgent la spital şi să obţin un certificat de internare pe numele meu, din care să rezulte că sunt internat în spital, în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva rău. Aşa am făcut.

Atunci a început Revoluţia din Vrancea, pe 21 decembrie 1989, seara, aveam deja un plan, nu ştiam ce şi cum vom acţiona, dar aveam un plan să acţionăm.

Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 ora 08.00:

L-am găsit pe LIS acolo, la Biblioteca Judeţeană, semnase deja condica, îşi bea cafeaua nechezol şi citea ceva. LIS mă avertizează că lucrurile sunt grave şi să mă gândesc bine dacă vreau să fac asta. I-am confirmat, după un timp iar m-a întrebat dacă sunt sigur, îmi zice că poate să nu mai fie drum de întoarcere, i-am confirmat din nou ca sunt dispus să merg până la capăt. Eram un tânăr mai agitat şi curios, făcusem deja 4 salturi cu paraşuta în taberele de PTAP şi îmi plăceau extremele. Am aşteptat să vină şi cei care ne confirmaseră aseară că vin să acţionăm împreună, dar nimic, nu s-a mai prezentat nimeni, pe la ora 9.30 se anunţa la radio că „trădătorul Milea” s-a sinucis, GATA, GATA, ÎNCEPE! spune LIS, HAI SĂ PLECĂM.

O ia el înainte şi îmi spune să îl urmez cam la 100 de metri (bănuia că e urmărit de securişti; avea domiciliu forţat de când a semnat Apelul împotriva realegerii lui Ceauşescu), îmi zice că ar fi mai bine să plec totuşi acasă, că s-ar putea să fie periculos dar i-am zis că vreau să merg, luăm autobuzul de la „ceasul rău” pană în Sud, în oraş era linişte deplină, lumea îşi vedea de treburile de zi cu zi. Aveam emoţii, mi-era sete şi îmi ardeau obrajii. Am coborât la blocul turn din Cartierul Sud, de vizavi de întreprinderea ISEH, acolo era o cofetărie undeva la etaj, LIS îmi zice să mergem acolo să vedem dacă se mişcă ceva la ISEH sau la alte întreprinderi, mi-am luat imediat un QUICK, un suc de acela românesc, gălbui, era rece şi beam încet. LIS urmărea pe geam, îmi zice să mergem acolo să agităm lumea. Ajunşi la ISEH părea totul în regulă, numai că erau cei de la gărzile patriotice şi miliţieni care nu lăsau pe nimeni să intre sau să iasă, se simţea ceva în aer, noi eram suspecţi pe acolo şi atrăgeam atenţia, eram oare în bătaia puştii? Trebuia să facem ceva… Dar dacă cineva ştia deja de planul nostru? Apropo de doamna cu numele ciudat, de care am aflat că era colaboratoare la Securitate… De aceea oare erau toate gărzile alea patriotice acolo şi miliţienii acolo? Şi cine ştie câţi securişti în civil… Cine i-a îndemnat pe restul grupului nostru să nu se prezinte la ora 8.00, azi, la bibliotecă? Sau erau toţi turnători?

Aşa a început Revoluţia din Vrancea, ce a urmat am mai povestit şi anul trecut, însă ce aş fi dorit eu să urmeze nu se potriveşte absolut deloc cu ce s-a întâmplat, nu e viitorul pe care îl imaginam să îl trăiesc, nu aş fi crezut că hoţia şi lăcomia „românilor liberi” vor duce ţara asta la dezastrul în care ne aflăm. Poate era mai bine atunci, să fi stat acasă, să nu particip la asta, să nu scriu despre asta, de aceea nu mai număr anii şi încerc să uit acele secvenţe ale vieţii, oare am deschis uşa care nu trebuia?  Dl. Liviu Ioan Stoiciu îmi tot spune asta, dar nu vreau să cred că poate fi adevărat…

Dânsul a uitat tot, demult şi cred că se simte mai bine.

De curând am văzut şi lista „revoluţionarilor” din Vrancea (pe http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=57596), mi se face scârbă să văd pe lângă oameni de mare valoare care într-adevăr au fost acolo, nişte impostori, nişte hoţi şi câţiva securişti. Mă mândresc însă că nu sunt pe acea listă, la grămadă cu ei, să nu fiu confundat cu lichelele alea comuniste şi astfel să pot fi liber în continuare, aşa cum mi-am dorit şi atunci în 1989, decembrie 22.

Laurenţiu Barbu,

un simplu revoluţionar fără carnet!

PS. Public fotografii aflate în arhiva lui Laurenţiu Barbu de la Revoluţia din Focşani.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
15 comments

15 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. romanii fac totul harcea parcea. a ajuns a fie jenant sa fii revolutionar. nici tudor vladimirescu n-ar mai recunoaste ca a fost

  2. Lui singur-eu:
    Domnule “eu”, de te caini că e jenant, înseamnă că ai fost… de care: cu recompense, sau cu prigoană şi marginalizare…
    Şi-apoi, nu defila cu bietul Tudor: mai bine ai fi avut curajul să spui cine, de fapt, eşti… Să descopăr de te ştiu, de mă ştii…
    Ori, de nu, lasăne-n pace şi te du-n… ale tale pustii…
    Poate, acolo, ai să reînveţi a scrie “românii”, nu romanii; harcea-parcea; să, revoluţionar; iniţială majusculă la cap de frazare; numele proprii cu literă mare şi, în final, “recunoaşte că …” eşti dintre aceia, nu dintre aceştia. Ori, nu-ţi convine asta?
    Iepure anonim, uite de aia trăim cum trăim… Dăm cu scârnă, ş-apoi fugim, poate că nu ni s-o da de urmă…

  3. Recunosc, pentru mine este jenant fi revolutionar, mai ales de din acela de profesie. Poate am eu un fix contra revolutilor, pai ce vreti de la un crestin practicant sa traga rivultui peste rivuluti, sa demoleze valorile perene ce au facut proba timpului, nu! Regimul comunist-ceausist este rezultatul unui lung sir de revoluti pe toate planurile, ca si sucesul bolseviclor de dupa 89.

    Eu am spus si ma repet; chiar de ma pun impotriva vântului, eu in 89 am facut contrarevolutie in vederea repuneri la loc a valorilor incepând cu Biserica, Monarhia, Familia, Traditia, Cultura (autentica nu subcultura oligrofrenilor), unde comunismul precum si neocomuinsimul de dupa 89 (globalizat), se vede fi dusmanul feroce, si-a pus barda distruge totul, ei da, si nationalismul, ce mai este si asta iubi mai mult pe african decât pe român, alta rivulutie data dracului mai este si asata..

    In cazul nostru, concret, al revolutionarilor de dupa 89, imi pare nespus de rau dar socotesc o rusine fara de margini a pretinde favoruri deosebite pe considerent rivulutionar, exceptie fac raniti si arestati ce trebuiesc despagubiti. Ce facem cu cei care au luptat contra regimului, care au avut de suferit infernul inchisorilor, beciurile securitati, uite un Paul Goma, un Paraschiv, ba uite si-un Liviu Ioan Stoiciu (gazda noastra), nu doar ca-a fost pe baricada, na adimit formal revolutionar, dar a mai si actionat concret impotriva regimului, tare putini intelectuali si-au facut datoria asa cum au facut-o cehi ca de-aia dadura ei un Havel ci nu un Iliescu, nu un C-tinescu, Nu un Basescu!

    Daca era adevarata revolutie, nu mai prindeam picior de bolsevic in România, erau cu totii emigrati in Cuba, China, N-Corea, nu noii emigram ci ei…

  4. Cei care (politrucii din prima linie) în dârdora loviluţiei au pus botul şi laba pe fondurile unor ministere şi organizaţii, au plecat masiv spre cât mai departe. Predilecte: Suedia, alte ţări scandinave, Canada şi – nu-i aşa – Coasta de Azur!
    Colcăie de ei acolo, nici nu au curaj a se dezgoli, nici n-o duc rău, fiindcă au fugit cu sacii plini. Între Camargue şi Ventimiglia, sute de hectare cu hoteluri, vile cu piscine, arii rezidenţiale sunt cumpărate sau administrate de acel soi de români. Prin alte părţi n-am ajuns, dar mi s-a revelat din cu terşi discuţii. Tot ei au fost cei care au orchestrat marele exod românesc şi nu dezinteresat.
    Aici, s-au prins de putere, precum căpuşile de oaie, mititeii care nu se prea arătaseră, dar nici nu flămânziseră. Şi sărăntocii care – ca şi-n ’48 (nu ăla cu 18, ăla cu 19) – au dat în cap şi-au spurcat pe cei cu minte şi la locul lor.
    Nu-i aşa, instauraseră bunul (lor) plac, în “ţara tuturor posibilităţilor” (vă mai aduceţi aminte optimistele lor reclame, nu?)… Înclusiv posibilitatea de a-ţi lua lumea în cap sau a te – din disperare – sinucide, înnebuni…
    Cine mai poate avea Crăciun liniştit, i-l doresc fără patimă!
    Aici

  5. Superba povestirea dl Laurentiu Barbu, ma simt privilegiat face parte dintr-un astfel de grup (virtual), vorba aceia cine se aseamana se aduna. Imi aduc aminte ce bucurie era pe noi când auzeam; a iesit in strada Clujul, Aradu, nu pot spune cu precizie daca si de Focsani auzisem ceva insa aflau acum ce sa- petrecut concret si acolo, ma bucur sa fiu amic cu (fie si virtual) cu dl LIS, conducatorul miscari focsanene, ca sa nu mai vorbesc de curajul dânsului ce ma unsese la inima într-o vreme când nimeni nu misca in front, ma refer la intelectualitate. Ce intaritura morala era pe atunci când auzeam la REL, cutare a protestat impotriva regimului, a semnat o scrisoare , a manifestat la Bonn, Paris, München, pentru noii totii ceei care incercam misca ceva era mana cereasca.

    Asa cum subliniaza si dl Laurentiu, cum sa fie dl LIS ori eu pe aceiasi lista cu impostori, cu ceei care cer fara nerusinare drepturi doar ptr ca au fost si ei pe strada la gramada, in cazul cel mai bun, pentruca multi au tras, ne-au arestat, urmarit, totii acestia au pus tara pe butuci, au compromis statul de drept, economia de piata, au compromis lupta pentru un ideal nobil, libertate si demintate pe care foarte putini au avut-o si o mai au. Eu am fost liber si in totalitarism, sigur, nu ma puteam exprima si sa circul liber, insa in sufletul meu,in mintea mea eram liber dar si mai liber am fost si ramas in Hristos.

    Nu stiu care este baiul cu muncitorul de al TVR, se stie ca români nu pun baza pe cuvânt ci pe simboluri, ma tem ca dl Ciobanu a punctat cu precizie daraveaua, dar si dl LIS in material, tare ma tem ca bolsevici coc ceva in România, personal as sfatui ca nimeni sa nu mai iasa la o revolutie, eu sunt adeptul ca in cadru statului de drept am putea misca mult mai multe daca am fi mai uniti, am sti organiza, alege un obiectiv pe care sa-l urmarim realiza. Partide politice nu am fost capabili crea, societate civila nici vorba sa fie… presa… nici atât, asta nu este presa, desi exista numerosi jurnalisti foarte buni, uite ca nu avem presa. De aproape 7 ani aceasta presa a stiut numa douo vorbe; Basescu si PSD , las la o parte ca PSD a ocupat imens spatiu in presa timp de 21 de ani, nu tragea o basina Iliescu, Nastase, azi Ponta ca toata presa de la un cap la altul reflecta aberatile astora. Nici tu vorba de educarea societati apara, consolida statul de drept, iar azi s-a ajuns regreta Ceausescu, a se da vina pe ceei implicati in evenimentele din 89. Cum ar putea fi zburat un politician coprupt, incapabil decât cu o presa libera si societate civila treaza, ori unde telectuali lu peste prajit se baga in turnul de fildes, de unde sfideaza intreaga societate formata din oameni simpli, NU prosti cum le tot place acuza pe cei saraci cu duhul. Legatura intelectual-taran-muncitor rupta de comunisti nu-a fost resudata dupa 89, ori unde eu cred ca acesta trebuia fi obiectiv prioritar, in aceasta directie intentionam angaja dupa 89, am vorbit ieri de aceste intenti pe linie educativ-culturala.

    Parveniti ce s-au imbogatit dupa 89 sunt cele mai mari jeguri umane pe care le-a dat societatea româneasca, in primul rând pentruca sfideaza cu nerusinare, isi etaleaza opulenta demna de megalomania ceausista, care creaza multe dureri, boli societati mai ales pe un fond de saracie extrema cum este cel din România. Un capitalist autentic nu procedeaza astfel, se ingrijeste de muncitorii sai, este responsabil fata de societate, comunitate, nu de putine ori munceste cot la cot cu muncitori, in Ro.. am vazut ca pâna si un pârlit de patronas de butic invârte cheile masini printre degete, lauda avea angajate… normal el insusi ar trebui sa munceasca nu sa frece manganul etalându-si avutia pe bulevarde. dealtfel s-a vazut in casa lui Nastase adevarata fata a parvenitului, se vede foarte bine de te duci spre Aeroport, de curata megalomanie este bântuita clasa politica din România, prost gust cât curpinde, intre acestia si turnuletele tiganesti nu vad nici-o diferenta.

    Ma întreb ce va fi cu tânarul electrician de la TVR, dupa ce politicieni si presa isi fac treaba cu el (gestu saul/ va sfârsi uitat de lume, sa fie fericit de nu va ramâne pe viata handicapat ca de va avea si astfel de urmari, vai si amar de viitorul lui. Il vom vedea precum revolutionari de dupa 89 strigând din toti bojoci la noii;

    – Am facut gestul pentru voi, mi-am riscat viata pentru libertatea si bunastarea voastra.

    Cu atât va ramâne, nimic mai mult, ba da, somer sigur va ramâne. Nu cred ca astfel de gesturi trebuiesc facute, exceptie sunt situatile superspeciale , totalitarism feroce dar si atunci in contest specific unui astfel de gest. Nu cred ca societatea va lua gestul ca pe unul de dipserare ci ca pe unul facut din teribilism a-se evidentia,a iesi din anonimat, singuri ce plâng pe umeri lui sunt politiceni si presa al exploata, atât, nimic mai mult. Sa nu uitam ca Ro este un stat de drept, mai mult sau mai putin functional, economia Ro este extrem de dificil relansa, concurenta este acerba pe plan mondial, iar de mai vorbim si de-o criza economica fara precedent , gestul electricianului in afara tari nu va sensibiliza pe nimeni pentru a interveni la guvernul Boc sa rezolve situatia. Vedeti dvs, avem un context ce nu asimileaza astfel de gesturi. Voi urmari atent sa vad ce efect va avea in Ro cunsocuta a pune pret pe simboluri, va scoate pe români in strada atât de masiv încât sa zdruncine toata tara, sistemul… ma tem ca nu, ramân la ideia ca nu exista masa critica necesara declansari unor asemena evenimente. Si daca vom avea o nouo revolutie, care se coace de mult, OK, vom abroga capitalismul, statul de drept, vom punem shleata lui Diaconescu, un demagog de mare clasa, fereasca Dumnezeu sa ajunga asta la putere… multe semne ciudat de identice cu a-le lui Sadam am mai vazut la el si Becali. Ma tem ca va avea mari sanse ajunge la putere si inca pe un fond disponibil totalitarismului la nivel european daca nu chiar global, imi da deja frisoane…

  6. @nicolae ciobanu: agresivitatea e cauza tuturor problemeleor. raspunsul dv a fost agresiv desi eu nu v-am vizat. nici nu stiam ca existati.. iar de la agresivitate verbala la cea fizica distanta practic nu exista. poate ar trebui sa meditati la faptul ca e craciunul. si sa va intrebati de ce isus a propovaduit tocmai nonviolenta

  7. Între două măcelăriri de pruncuţe legume (care înnăbuşite, care fragede şi profitând că americancilor încă nu le-a dat prin cap să inventeze ANPuri de protecţie a… păstârnacului – pe care-l ador, între dinţi, cât mi-au rămas; … nu unde-ncearcă dl “eu” să mi-l paseze-n voleu), transcriu prin copy-paste aiasta: “…a ajuns a fie jenant sa fii revolutionar.” Ca el, ca alţi-mulţi-prăpădenie, desigur că da.
    Şi basta!…

    Alte legume mă aşteaptă cu voluptate să le violentez cu satârE(l)u’, întru promiscuarea lor în varii sal(a)tele, adecuate scopusului crăciunesc …

    Scrisăi, Iară sive iaru’, fără a mă da – precum unii – pe după plopşor au scară, aista… de…
    Inconştientu’di’io carele nu ştiui că, încă din Staulul viclainesc, Mântuitorul cel Uituc a mai revenire spre a-şi finaliza promisele acte, de pe unde se află-nălţat…, “a propovaduit tocmai nonviolenta” fără să ştie încă a vorbi şi-a scrie… Cum trebuie.
    Mea massima pulpa!

  8. Iar, spre a nu (mai) crede eu-iepurilă-analfabetilă, că am ceva cu nimicnicia-sa-anonimoas-scorţoasă, nu-l mai trimăt unde i s-ar cuveni, nuuu…, ci la ezzzact Timişoara din 15 dechemvrie (ziua ce mi-o declarasem io de iernatic repaus, pe când alţii îngheţau pe dinafară de hauss):
    http://mariusmioc.wordpress.com/2010/10/08/tatulici-tatomir-povestea-timisorii-1-15-decembrie-1989/#comment-5902
    A se reviziona şi suitele (obiective, doar în măsura-n care palimpsestic discerni, lucru dificil pentru eu-ri neromânce, ca să le repet analfabete, se supără iar, bietele bete minţi), dacă nu veţi mai avea chef de a primi colindători, precum jE.

  9. Nu uitaţi, deci reţineţi: acest Marius Mioc, pe atunci cu voce de june (că, mai-nainte de Tatulici-bambilici-retrospectivici), Marius (indiferent de ce funcţie deţinea) cerea, (de)spe(ri)at, din a sa casă, celor de peste el, să intervină la “Severin”, la “Bucureşti”, ca să înceteze cu măcelărirea, Dle “eu”!…
    Cu măcelărirea de Oameni, nu de javre turbate au de nici măcar vii legume… ca unii dintre noi.

  10. Am sa redau doar câteva gânduri, sentimente pe care le aveam in 24 Dec 89.

    Nu mai am ce va povesti privitor la fapte ” eroico-revolutionare” ptr simplu fapt ca nu am mai luat parte la nici o actiune stradala, mi-am vazut de treaba mea meditând la viitor.

    In primul rând mi-am spus; imi bag piciorul in USA, ramân acasa, acum am libertatea pentru care intentionam emigra in USA (motiv ptr care si intram in Ambasada atât de des înainte de 89, se întelege de la sine). Ma fascina nepsus de mult ideia ca m-am trezit intr-o România Libera, reintegrata in familia tarilor civilizate,unde drepturile omului sunt sfinte, nu calcate in picioare de o shleata de nemernici. Ah, ma duc la americani le i-au verzisori, trag si o scoala la ei si ma pune in Ro sa fac treaba in directia expusa ieri. Aveam oportunitati foarte mari, alt privilegiu de care m-am bucurat si pe care il si deschisesem dupa 89, urmând chiar ajunge in USA dar nu ca emigrant ci ca partener pe linie religios-caritabila, reamintesc faptul ca acentul il puneam pe educatie, stimularea valorilor, refacerea elitei tari cât mai rapid, gând ce ma obseda si chair obsedat multa vreme, dar de toate acestea voi vorbi la timpul potrivit când ajungem cu evenimentele (importante) in 1990.

    Cert este ca cu toate ca se mai tragea, eu deja ma simteam in România Libera si Democratica, asepct ce ma bucura nbespus de mult, fusese incredibil asa ceva cu numai douo zile in urma… Tineretul care azi este nostalgic dupa Ceausescu, un regim opresiv indiferent de culoare trebuie sa priceapa vorbele engelzului ala de ne vându pe-un servetel, fie-i tarâna cât mai grea, din memorie citez; libertatea se mentine cu un pret foarte scump, au.. o bulisi, nu Lincon o zisa… NU, nu ma duc pe boul de goog-ule a va fenta.. ah, sunteti instruiti pricepeti unde bat… Important este sentimentul meu ca si al tuturor românilor. Ce bucurie a fost atunci ca scapasem de vapmpir si-a sa baba-cloanta.

    Atât am de resubliniat, de merita mentionat ori ba.. nu stiu, o fac pentruca poate va ajuta doar ca ideie dlui LIS când va hotarâ publica intr-o carte tiparita consemnarile dânsului si-ale noastre, ne face coautor.Si apropo de ideia dl LIS,

    Nu stiu de vom gasi pe cineva sponsoriza tiparirea, banuiesc ca totii suntem cu probleme financiare uni mai mult alti mai putin, totusi, daca va fi nevoie eu zic ca am putea pune mâna de la mâna si-am tipari-o, am achizitiona fiecare câte 10-20 exemplare sa le dam la gagici, astia tineri ca noi bosorogi la merem table in Cismigiu…. si astfel cred ca am strânge bani ptr tipar.

    pe de alta parte ma gândesc ca sa facem o lansare la care sa fim cu totii prezenti,

    Inchei cu alt gând, dupa 21 de ani, aud-oficial, mentionat si de dl LIS, cum ca România ar fi ajuns cobaiul U.E, austeritati cf publicatiei F.T… hm la asa nebunie nu credeam ca va ajunge lumea libera, civilizata pentru a caror valori uite ca si unul ca mine, ca dl LIS, Laurentiu, Ciobanu si multi , multi alti si-au riscat viata, libertatea.. Halal sa-ti fie Europa, târfa ordinara ai fost si ramas, ar trebui sa ti-o tragem pe toate directiile, de as fi politician cu putere de decizie te-asi face sa-mi lingi talipile, nu numai mie ci tuturor românilor.

  11. Mai jos e o listă de înregistrări audio şi video făcute chiar în timpul revoluţiei de la Timişoara. Discuţii post-factum despre revoluţie nu apar aici, unele emisiuni TV de acest tip putînd fi găsite la pagina Analize despre revoluţia din 1989.

    Cuprins (pentru cei curioşi, copiat de pe blogul lui Marius Mioc):
    – Revoluţia din 1989 de la Timişoara în înregistrări audio-video (episod de prezentare şi explicaţii generale)
    – 17 decembrie 1989 – convorbire telefonică Timişoara – Turnu Severin (audio)
    – Timişoara 18 decembrie 1989 – reportaj din Calea Girocului (audio)
    – Timişoara 20 decembrie 1989: Trei culori cunosc pe lume (audio)
    – Timişoara 20 decembrie 1989: Primele cuvîntări din balconul Operei (audio)
    – Timişoara 20 dec 1989, coloană de manifestanţi (video)
    – Timişoara – 20 decembrie 1989, Consiliul Judeţean PCR (azi Prefectura) (video)
    – Timişoara 20 decembrie 1989: Preoţii români să ia exemplu de la Laszlo Tokes! (audio)
    – Timişoara 20 decembrie 1989: Ţara are la putere filozofi, dar ce folos? Că-n piaţă nu se găsesc cartofi (audio)
    – Timişoara 20 decembrie 1989: Nu vrem să avem capitalismul. Vrem un socialism democratic (audio)
    – Timişoara 20 decembrie 1989: Comitetul FDR; Zvonuri: întreaga ţară s-a ridicat; s-ar putea ca mişcarea să fie controlată de Securitate; ordinele generalului Stănculescu (audio)
    – Timişoara 21 decembrie 1989: Imnul libertăţii; Oltenii sînt cu noi! (audio)
    – Timişoara, 21 decembrie 1989: Căţeluş cu părul creţ (audio)
    – Timişoara 21 decembrie 1989: Proclamaţia FDR (audio)
    – Timişoara 21 decembrie 1989: Bălan arestat (audio)
    – Timişoara 21 decembrie 1989: Lancea lui Horia (audio)
    – Timişoara 21 decembrie 1989: Copilul libertăţii; Avram Iancu sîntem toţi! (audio)
    – Timişoara 21 decembrie 1989: Sîngele-i ban spre libertate (audio)
    – Timişoara, seara de 21 decembrie 1989 (audio)
    – Timişoara, noaptea de 21/22 decembrie 1989: Lenin a spus: Să nu-i omorîm pe cei care-au fost împotriva noastră, să-i folosim, să învăţăm, şi după aia să-i înlăturăm (audio)
    – Timisoara, noaptea 21-22 decembrie 1989 (video)
    – Timişoara 22 decembrie 89 (video, fără sunet)
    – Timişoara, 22 decembrie 1989: Faceţi culoarul liber să treacă tovarăşul Bălan! (video)
    – Timişoara imediat dupa revoluţia din 1989 (video)

    Pe la noi trecu Părintele cu Ajunul. Iertare cer celor faţă de care păcătuii (nu-i aşa) cu gândul, cu vocea, cu scrisa!
    Spre a putea (nu-i aşa), dormi ori priveghia, la noapte în tihnă!

  12. De-un par egzamplu, mie de mataleu, de m-ai lăsa în pace, da’ui’că, val-eu, tot de după colţ spurci, deşi io-ncerc să te las în a Domnului plată!… De-amu-ncolo, meri la coada iepii lui vodă, că mai coerent nu-mi e datu să mă esprim, minabil anonim!