0
10 comments

Joi, 30 decembrie 2010. Nu-şi mai aminteşte nimeni de Regatul României, atât de respectat de familia europeană la începutul secolului trecut şi de populaţia României (monarhia se plia pe aspiraţiile naturale ale românilor). Din 30 decembrie 1947, de când Regele Mihai a fost obligat să abdice, România nu şi-a mai venit în fire. De 63 de ani trecem dintr-o republică în alta (populară, socialistă şi postcomunistă) şi tot în marasm rămânem, pe toate planurile. Dacă ar fi fost cu adevărat Revoluţie în decembrie 1989, ar fi fost adus înapoi pe Tron Regele Mihai – fiindcă atunci, acel act al abdicării din 30 decembrie 1947 a fost lovit de nulitate. Dar n-a fost Revoluţie, ci lovitură de stat, Moscova  lui Mihail Gorbaciov a vrut să-l înlăture pe dictatorul Ceauşescu (care făcea de râs lagărul comunist) cu Ion Iliescu, să impună Perestroika sovietică, totul a fost coordonat în acest sens. Dacă strada s-ar fi trezit la realitate şi ar fi scandat „Regat!” şi „Regele Mihai!”, azi am fi putut vorbi de o Revoluţie în adevăratul sens al cuvântului şi am fi avut o cu totul altă Românie. Dar n-am avut cu cine, Radio Europa Liberă şi Vocea Americii (dovedite oficine controlate de Securitatea-KGB, cu agenţi acoperiţi acolo) n-a cultivat memoria Regatului României în 1989, din contră, atunci cele două posturi de radio ascultate de români îl acuzau pe Regele Mihai că a trădat românii, semnând un apel de dezmembrare a României, o prostie demonstrată în timp. Românii au fost manipulaţi continuu de „oamenii KGB din Securitatea românească”. La Revoluţie singurul legitim să preia puterea era Regele Mihai. E incredibil ce s-a întâmplat imediat după Revoluţie, după ce a fost instalat la putere „comunistul de omenie” Ion Iliescu (fost membru CC al PCR şi prim-secretar PCR judeţean sau ministru) – era obsedat că revine în ţară Regele Mihai (exilat în Elveţia) să-şi ceară drepturile legitime la Tronul ţării! Cu atât mai mult cu cât PNŢCD, prea târziu, după ce fusese preluată în totalitate puterea în decembrie 1989 de către comuniştii vopsiţi ai lui Gorbaciov, insista pe seama întoarcerii în ţară a Regelui Mihai. Înnebunit de teama că Regele Mihai îşi poate demonstra legitimitatea (a fost obligat să abdice de către bolşevicii lui Stalin), să nu cumva să le bage în cap românilor ideea de monarhism constituţional (cu care au trăit până la 30 decembrie 1947), Ion Iliescu şi ai lui au forţat clasa politică postcomunistă să voteze o nouă Constituţie republicană şi pur şi simplu a interzis să treacă Regele Mihai graniţa în România… Vă daţi seama cum s-a scris istoria recentă peste capul majorităţii românilor. Exact ca după 30 decembrie 1947, cu complicitatea Occidentului, înainte de 30 decembrie 1989 a fost instalat un comunist „reformator” (aşa era considerat din cauza adeziunii lui la Perestroika lui Gorbaciov) în fruntea statului român. Trebuie o dată să înţelegem că România a fost trădată de Occident (de monarhiile occidentale, în principal), în mod repetat, în 1947 şi 1989, şi că abia în 2007, când România a fost primită în Uniunea Europeană s-a făcut parţial dreptate României – dar cu ce preţ! România a fost şi e condusă de 21 de ani de aceiaşi comunişti de tip FSN, împărţit între PSD şi PDL, cu pielea schimbată. Numai întoarcerea Regelui Mihai în fruntea unui nou Regat al României (cu o Constituţie nouă monarhistă, după modelul celei din 1921) ne-ar fi redat cu adevărat demnitatea… Ce scriu eu? Într-o Românie în care poporul român continuă să moţăie pe picioare (să n-aibă atitudine publică), lăsată pe mâna unor conducători republicani de rea-credinţă, n-ai unde să ajungi. A trecut anul Revoluţiei (care avea să provoace totuşi căderea oficială a comunismului de tip sovietic), n-am ştiut să profităm la maximum de fereastra deschisă de istorie, Regele Mihai e o umbră a ceea ce a fost, a făcut greşeala să o declare regină pe fiica lui, Margareta (e un ghinion semnificativ, să nu aibă urmaşi masculini drept moştenitori ai Tronului României), fără personalitate, imposibil de confundat cu identitatea românească… Ar fi fost oricum o ţară atipică România dacă s-ar fi întors la regat? Unde n-a dat Dumnezeu să fie… Fiindcă în nici o ţară din lagărul comunist, fost regat, nu s-a întors monarhia constituţională, nici măcar în regatele fostei Iugoslavii, măcar în Serbia. Nici măcar în Cehia! A fost în Bulgaria un exemplu de întoarcere a regelui lor moştenitor, Simeon al II-lea, fost rege al Bulgariei între 1943-1946 (tatăl lui a fost ţarul Boris al III-lea), care a acceptat să fie premier între 2001-2005 (după ce, în mod aberant, a devenit lider de partid de succes; bulgarii şi-au pus mari speranţe în întoarcerea monarhiei, astfel, pe uşa din dos; dar experimentul a eşuat). Comunismul a şters efectiv memoria populaţiilor din fostul lagăr totalitar roşu, eventualitatea organizării unor referendumuri care să introducă monarhia constituţională n-ar avea succes, cu atât mai mult cu cât tinerii postcomunişti habar nu au de idealurile unor asemenea revoluţii de sistem. Nu spun că românii, după 63 de ani de la desfiinţarea ilegală a Regatului României de către comunişti, s-au dovedit a fi cei mai proşti susţinători ai „dreptului divin” (recunoscut în persoana unui rege autohton), deşi se declară mari credincioşi în proporţii ameţitoare… Românii au pierdut şi această oportunitate, a întoarcerii României la forma de guvernământ a monarhiei constituţionale. Personal, de la înfiinţarea ziarului lui Ion Raţiu Cotidianul (confundat cu un ziar regalist şi ţărănist; mi-am tocat 14 ani din viaţă pe altarul acestui ziar, care până la urmă, după ce eu am fost înlăturat de la ziar, în noiembrie 2004, a ajuns să-l ridice în slăvi pe „omul lui Ceauşescu”, agent acoperit al Securităţii, Traian Băsescu, vândut pe bani grei), m-am omorât cu firea. Cotidianul a apărut anume pe 10 mai 1991 („10 mai” era Ziua Naţională a Regatului României până la venirea comuniştilor; pe 10 mai 1881 a fost încoronat rege al României Carol I; după ce pe 10 mai 1866 Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseşte în Bucureşti şi depune jurământul în faţa Parlamentului şi un deceniu mai târziu, pe 10 Mai 1877, acelaşi Carol I proclamă Independenţa absolută a României), în acest ziar de tip occidental am militat pentru întoarcerea României la regat de tip european şi pentru întoarcerea Regelui Mihai pe Tron, văzând că ascendenţa neocomunistă ia proporţii aberante şi că România se duce de râpă pe mâna „democraţiei originale”. În acelaşi timp, scriam articole la revista monarhistă Cuget, scoasă de Valentin Hossu-Longin – şi? Am adunat o carte cu articole monarhiste, pe care nu o voi publica niciodată. Azi, după 21 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, Regele Mihai e aşteptat să dispară în anonimat, mai trimite câte un comunicat în gol, în care le reaminteşte românilor că în viaţă contează valorile şi competenţa.

***

Dintr-un regat adevărat, din Marea Britanie, unde e sosit din 27 decembrie, poetul Marin Ifrim (dus într-o nesperată vizită particulară) îmi scrie pe e-mail fericit: Draga Liviu,

Sunt de trei zile in Anglia. Sunt multe de povestit. Traiesc intr-o lume nefiresc de normala, in Newton Abbot, un orasel de vreo 21.ooo de locuitori. Toata ziua colind prin magazine. Gasesti pe aici tot ce tine de civilizatia occidentala. Multe lucruri sunt incredibil de ieftine. Deja mi-am umplut gentile cu fleacuri, cred ca o sa las aici o parte din imbracaminte. Mancarea e de calitate. Totul e de calitate. Englezii sunt sufocant de politicosi, felul lor de a fi iti impune sa te incadrezi in stilul lor de viata. Aici legile sunt de otel, nimeni nu le interpreteaza cum vrea cerebelul sau. Nu mai vorbesc de curatenie, de arhitectura, de prestarile de servicii etc. Aceasta tara respira cultura si civilizatie chiar si prin tomberoanele de gunoi. Sunt impresionat si frustrat ca nu cunosc engleza. Din fericire, se poate invata repede, te absoarbe prin bunavointa locuitorilor. Deja am cunoscut o familie de romani. Ieri am fost in vizita la doamna Alexandra Noica-Wilson, fiica marelui nostru filozof Constantin Noica,  si la sotul acesteia, dl. Barnabas Wilson, un fotograf profesionist de top, ale carui albume le-am sorbit cu privirea vreme indelungata. Ei locuiesc intr-o casa decenta, in orasul vecin,  Bovey Tracey. Am stat la ei aproape toata ziua. Am fost tratat asa de frumos si firesc incat ma incerca tot timpul un sentiment neghiob de stanjeneala, ma tot batea gandul ca nu merit sa fiu acolo, vorbind cu fiica legendarului Noica si cu un englez pur sange. O familie de intelectuali care degajau o simplitate educata, tonica. Am fost oarecum complexat de faptul ca vorbeam engleza in limba romana. Am luat masa la ei. Ce sa spun, arta si in aceasta privinta. Sunt impresionat de tot ceea ce vad aici. Daca as putea as ramane definitiv in Anglia. Am cu mine un ghid fara de care eram un fel de pacalici pe aici, o scriitoare de origine romana, Carmen Tania Grigore. Azi am fost in alt orasel din intinsul tinut al Devonului, in Torquay. Peste tot e la fel, civilizatia te absoarbe imediat. O sa incerc sa-ti mai scriu in aceste zile. Iti doresc un An Nou 2011 plin de bucurii si liniste sufleteasca. Salutari intregii familii. “La Multi Ani!”. Cu drag, Marin Ifrim

Ps. Inca ceva important. Aici sunt tratat ca si un englez, inclusiv cand vorbesc romaneste. Demnitatea englezilor e contaminanta.

***

Înainte să închei, sunt atenţionat pe Inbox asupra unui Comentariu abia publicat la pagina mea de jurnal online de ieri, semnat de Octavian Mihăescu (pe care vă tot invitat să-l citiţi printre rânduri la Comentarii, având mereu ceva de spus, care e numai al lui). E un scriitor de clasă, luaţi aminte:

Auziti domnilor ce întrebare-mi pune azi Dumnezeu, la asta nu ma asteptam din partea Lui, extraterestrii m-au mai provocat asa dur, insa Dumnezeu… nu ma gândeam sa-mi faca una ca asta. Iata întrebarea:
– Si daca si Eu te-am înselat?
Mi-a dat multe exemple ciudate existente atât din teologie cât si privat ce nu prea s-a brodit conform unor asteptari… Cica taman acolo ar fi trebuit El sa întervina daca ar fi fost real, daca nu m-ar fi uitat … Intr-un cuvânt daca El este Dumnezeul meu cu care ma laud, de ce tot clachez in multe aspecte… Iata ce i-am raspuns asa pe direct fara perdea.
– Pai daca Tu însuti esti inselator, inseamna ca nu tu esti Dumnezeu ci eu. Daca tu nu esti un Dumnezeu milos, iubitor de oameni si iti bati joc de ei, atunci eu sunt mai veritabil dumnezeu decât Tine, deoarece eu nu as insela pentru ca eu cred in Tine, eu am mila si întelegere fata de aproape si cu nici un chip nu l-as insela, lepada, pai daca eu pacatosul am astfel de cugetari, sentimente, cum poti fi Tu mai prejos decât mine?
– Si totusi, te-am inselat, te-am lasat a crede gresit, ti-am sugerat halucinatii ca sa ajungi un diliu… Ma ai in fata ta, ai putere, ce ai face cu Mine (gândul m-a dus direct la extraterestrii topiti)…
Pai cum ce sa fac cu Tine, m-as purta asa cum astept eu de la Tine a Te purta cu mine, cum cred, in Mila , Indurarea si Iubirea Ta, te-asi urechia ca pe un copil dar cu dragoste parinteasca, asa cum sunt învatat ca esti Tu insuti.
Dupa care a plecat, m-a lasat in durerea mea, na, uite de ce cioace se tine si Dumnezeu…

PS. “Sărbători fericite!” de la revista Europa (redactor-şef Pavel Gătăianţu) din Novi Sad. În prima fotografie, “Regii României”, în ultima fotografie, “Ochiul lui Dumnezeu” (NASA).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
10 comments

10 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Am pierdut şansa, LIS! Puţini au gândit ca tine atunci, prea puţini. Eu mă mândresc că bunicul dinspre mamă semăna cu Regele Mihai, destul de bine, chiar şi la statură şi voce. O să caut o poză să o scanez şi să ţi-o trimit, cândva. De două ori a venit aici familia regală…întâlnirea dintre ei şi mine a fost destul de ciudată: o doamnă din suita lor, nu mai ştiu cum o chema, cât am vizitat Muzeul de Artă Contemporană, a vorbit numai cu mine şi la plecare familia regală şi-a luat rămas bun numai de la familia mea (era un grup destul de restrâns de oameni aşezaţi în cerc) iar Regina Ana m-a îmbrăţişat. Ne-am intersectat din nou peste vreo oră la Monumentul Eroilor Revoluţiei şi Regina Ana i-a dat o garoafă albă lui Alex, băiatul meu. Nu vreau să insinuez nimic fiindcă habar n-am de arborele meu genealogic şi nici nu sunt şanse să găsesc documente, dar m-am simţit foarte apropiată de ei atunci…şi nu numai.

  2. Nemaiputând răbda pustiul Singurătăţii departe de Bădiţa Mihai şi de humuleştenii săi, cel ce fusese supra-numit hâtrul din mahalaua Ţicăului, gazda a o mie de mâţe, a plecat cu Pluguşorul pe alte meleaguri, spre a nu mai reveni…
    Mâine-poimâine, va fi şters până şi din abecedarele al căror părinte iubitor a fost… Fiindcă nevrednici părinţi de copii vor găsi de cuviinţă că Ion Creangă “s-a răsuflat”, iar miniştri şi toţi aparatcicii de resort se vor da peste cap, spre a le cânta în strună.
    „Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
    Să-ţi fie somnul lin şi Ozana pe-aproape, Bădiţă Ioane!
    Voi închina pentru mata o ulcicuţă di jin şi voi cogâlţi o sarma ca la Catinca Vartic, vrednica-ţi hospodină.

  3. Şi-ntru de-ale politicei, cred (dar e numai a mea treabă), că trecătorii domni (cu tot cu domniţele şi curtenii lor), orişicum s-au numit şi orişice orânduire ar fi ocârmuit, au cutezat în numele interesului lor de clică. Iar, de a fost acesta şi vreun interes de moment al unui popor, li s-au înălţat osanale şi au intrat în legende. Fiindcă Istoria nu-i decât un nesfârşit lanţ de istorii nesincere.
    Eu aş fi un ticălos, de n-aş mulţumi celor care mi-au permis să mă pot înălţa până la ce am ajuns, pornit dintre cei mai umili. Şi fără să-i proslăvesc, nici să le cânt în strună. Dimpotrivă. De aia, eu tot cu o adevărată republică populară m-aş duce, nu după alte surogate cu pretenţiuni elitiste.
    PS: a nu se uita că marele exod românesc s-a declanşat de pe când încă trăia Eminescu, datorat de instaurarea forţată a tot felul de etnii fără ţară la sânul cointeresat al regalităţii. Şi, încă nu am zis tot.

  4. Si eu sunt monrahrist, detest republica, sunt pentru monarhia autoritara nu decorativa, insa supercontrolata de-un for de întelepti, dealtfel adevaratele monarhi asa au si functionat si-au adus un aport considerabil la civilizarea natilor lor, aristocratia a fost pilonul de baza al monarhilor veritabile când i-sa dat la cap (vezi Schopenhauer), ori cazul de fata in care toate cele trei aristocrati au fost decapitate, rezultatul il vedem, simtitm pe propia noastra piele.

    Am fost un sutinator al Regelui Mihai, iar într-o perioada grea pentru Casa Regala am avut onoarea ajuta, implica concret, privilegiu cu care foarte putini se pot mândri, mai ales monarhisti de dupa 2000 când s-a dat voie românilor al tzuca si pe rege in dos. Din pacate, Regele Mihai nu s-a ridicat la statura înaintasilor sai, pâna si Carol al II-lea a avut vâna in el (de rege). Azi am ferma convingere ca de-l puneam pe tron, mai rau iesea cu el, il compromiteau rau de tot de-l fugareau români pe bune. Pe de alta parte, miscarile regelui . a ficei sale din ultima vreme vor avea consecinte devastatoare pentru România in cazul care va opta pentru monarhie. Ne trebuie un nou rege, trebuie gasita o alta casa regala, ce-a nemtilor s-a terminat cu ea. O vina a dramei pe care Mihai o traieste din pruncie o are Regina Maria, care se face vinovata de damnarea casei regale românesti a caror consecinte le trage si Regele Mihai.

    Din pacate Regele Mihai nu vrea sa-si faca canonul, dimpotriva continua persista in minciuna fie din teama fie din cauza ca fiind crescut numa sub fuste, a rezultat un caracter de muiere ce te vinde si cumpara ca pe-o patlagea, nu de barbat si rege pe deasupra.

    Ma numar printre putini români care are cu Mihai minim 50 ore, interviuri, vizitele sale , ca sa zic asa; filamt din toate pozitiile, desigur toate sunt facute dupa 89 cu camera video, au fost date si la TV-Oradea in perioada in care a te declara monarhsit, activa pe acest tarâm reprezenta pericol major, perioada Iliescu pâna in 96 a fost dura contra noastra, a celor care am actionat concret nu doar la talcale intr-o berarie ordinara, TV Oradea singura curajoasa a fost desfintata de C-tinescu. Pâna prin 2000 nici TVR-ul nu prea a dat cu regele interviuri, era interzis, singurele imagini ce el dadeau erau cele de epoca in care primeste decoratia lui stalin, va mai amintiti ?

    Dupa aceia a urmat perioada cea mai grea pentru Casa Regala, putini stiu ca nu mai avea putere financiara as mentine secretariatul, stringent necesar C.R , am luat parte si la aceasta misiune, cum sa-r spuen mi-am dat si eu obolul, foarte putini români au facut-o, dealtfel nici nu s-a trâmbitat prea tare decât in cercul de prieteni , insa au fost destui pentru a se cunoaste actiunea, nu-a fost una clandestina ci deschisa, putin discreta.

    Cu toate acestea vin, azi am ajuns la concluzia de mai sus, Mihai, fica-sa cu impostorul ei, orce se va spune; NU sunt pentru România! Boul ala de actoras , fiu de bolsevic, agent al bolsevicilor bagat in patul printesei.., cu sansa ca sa ajunga el si neamul lui calari România pentru 1000 de ani, forta nota, vru sa ajunga presedinte… Mihaita in loc sa-i traga o laba peste bot cum se cuvenea, il tzuca in doseala bolsevica…

    Trist, incepe cu bolsevici, sfârseste cu ei… halal sa fie… Sa mai vorbesc si de parada de la Moscova, in timp ce vremelnici presedinti ai balticilor refuza a-se duce tzca cu tarul Putin, al nostru ditamai rege se caca pe el taman in P-ta Rosie…

  5. Acum vreau oferi o pista de analiza dl LIS dar si celor interesati, privitor la ideia daca strada ar fi iesit masiv sutine revenirea Regelui pe Tron.

    Pâna-n 1997 Regele a avut o atitudine , dupa 1997 se produce o schimbare radicala, ce s-a întâmplat;

    I-se promisese ca odata venit CDR la putere va cauta reimpune Monarhia, un mare CDR-ist ajuns sef de tarla promitea in stânga , dreapta (cel putin pe aici pe-afara), cum ca prioritatea sa este reinstaura Monarhia, promisa si lui Coposu de la care a smuls si sutinerea. Coposu moare la timp, ca de mai traia si-l auzea ce suduia monarhia dupa inscaunare.. rau ar fi fost si de el si de pseudotaranisti ce cântau in cor aceiasi placa bolsevica. In 1997 soseste Regele in Ro, am fost si eu atunci pe-acolo, va avea odiscutie cu il mare si tare care-i spune toata tarasenia, adica;

    In cazul care strada ar iesi masiv cere reinstaurarea monarhiei, sistemul o va acepta cum a aceptat si CDR ascede la putere, insa, in mai bine de unul-doi ani il va compromite iremediabil, vor sabota totul cum dealtfel s-a si întâmplat in perioada CDR, soarta PNT si-a tartorului sef de care nimeni nu mai vrea sa auda o va fi avut si Regele, care a înteles tarasenia, bate in retragere masiv de tot, pune la cale strategia de recuperare a propietatilor pe care le si optine. Aspect care nu mi se pare de condamnat, este dreptul lui recupera proprietatile. Pe de alta parte nu putea risca duce tara in haos, a-se comromite iremediabil asa ca a ales tot calea amiabila din 1947 (atunci Dej i-a propus despartirea amiabila). Exista de ani buni pe lânga Casa Regala un bolsevic notoriu care multe a legat si dezlegat si inca le mai… de el asculta Mihai ca de un stapân (ptr ca si este un fel de stapân), ce deschide ori inchide multe usi la case mari nu jegarite.

    Cert este faptul ca era o solutie optima a reinstaura Monarhia, nici Casa Regala nu claca fiind posibil ca sa ne fi asezat mai santos, cu conditia ca sa-i fi pus cu botul pe labe pe bolsevici ce urma sabota. Sabotarea CDR-ului a avut rol arata maciuca si lui Mihai (regelui) , astfel ca-n 2000 se tzuca cu Iliescu, ce-a aurmat se stie.. monarhisti au primit si ei lovitura de gratie, iar azi ideia de monarhie a fost eradicata complect, populatia nu-o doreste, iar idealisti cum am fost si eu nu prea mai sunt de gasit intr-un numar asa de mare cu care sa poti actiona, cum s-a si întâmplat pâna in 1996, actiune in care am fost implicat, asa ca stiu despre ce gavaresc.

    Un alt aspect interesant este altul; Cu toate ca stie adevarul, se încaptâneaza tacea pentruca de vorbeste nu pupa nici un capata de ata. Este vorba de acel 23 August 44, ce a facilitat rusilor ajunge la Berlin ca-n brânza, fara sa traga un foc de arma, care a stricat arnajamentele antonestilor ce puteau prinde contur daca rusi ar fi fost tinuti pe loc, de ex, Focsani Namoloasa, trecerea carpatilor in adevar le mai trebuiau inca vreo 6 luni in cazul care nu le faceam de petrecanie cum se si prevedea fi posibil. Pe de alta parte, prin actul de la 23 August, rusi au ocupat un imens teritoriu in defavoarea aliatilor care se pare ca intentiona pune piciorul pâna prin România ci nu rusi…Europa de est cazuta sub cizma sovietica are de multumit regelui, in speta buzestilor pentru ocupatia sovietica. Sigur, planurile fusesera facute, fuseseram vânduti pe un servetel , unde regele se pare ca stia foarte bine, i-se spusese tarasenia, fiind un copil ascultator i-sa dat viata, o abdicare amiabila. Balivernele cu mia de studenti arestati sa-o spuna lu mutu, pai,, totii lideri partidelor politice erau deja in puscarie fara ca regele sa miste un deget si-l durea pe el de mia de studenti, care au fost cu zecile de mii arestat-ucise-torturate bestial.

    O alta problema in cazul lui este si caracterul specific femeilor, prinsese pe Antonescu o ura teribila , buzesti va exploata acesta vulenrabilitate, dorinta de razbunare a lui Mihai, si asa il folosesc bolsevici deja postati la Palat cu care regele curvarasea. Maniu nu era prost pune botul, stia bine ce hidra lucreaza in spatele lui Mihai, Maniu era barbat, nu putea imfinge pumnalul pe la spate lui Antonescu cuma procedat Mihai.

    Daca Antonescu ar fi trait azi, tot monarhist ar fi fost, la-r fi sutinut pe Mihai, asa ca antonestieni de servici sa o lase mai moale când folosesc drama lui a lovi in Mihai, care era un pustan ce nu-l prea ducea mintea conduce o tara in acea conjuctura, avea dreptate Antonescu sa-l trateze astfel, sa nu lase tara pe mâna unui copil care vazuram ce prostie mare facu si le mai face si acu la batrânete.

    Sincer va spun, imi pare rau de el, imi este mila de el, merita o soarta mai buna, iubeste România, doreste ai sluji interesele pe termne scurt-mediu si lung, iar daca România ar fi fost libera de forta bolsevica (dp 89), revenriea lui pe tron ar fi salvat România, era cel mai optim, parca pronia cereasca la tinut in viata pentru a binecuvânta România, din pacate draci prin bolsevici au avut câstig de cauza. Sa fim realisti; Mihai nu mai este nici-o salvare pentru România, fereasca-ne Dumnezeu sa urce pe tron fie-sa cu impostorul ei.. Pacat, mare pacat. In rest, eu personal il respect pe Rege, dar realitatea este alta.

  6. O Mamă din Iaşi, cu 4-5 copii, face un gest disperat, fiindcă n-are nimic de “sărbători” pentru ai săi…
    Un porc-de-câine de deputat, prost de tânăr şi nedrept de îngâmfat, la aflarea ştirii, vrea să ştie numai dacă “femeia muncea”…
    Chiar de muncea, dar să aducă îndestul pe masa copiilor, tot nu avea (că, la asta am fost reduşi: umilinţe şi bătaie de joc şi omenie iok!), cui folosea, dle deputat-purcea?…

  7. Ceva mirati dle Ciobanu, tipic parvenitilor este sa uite de unde au plecat, sa sfideze, umileasca si pe ma-sa. Ca tot vorbim azi de sânge alabastru , un astfel de sânge (ma refer aristocratie veritabila, nu la cea din proletari -parveniti facuti), nici prin gând nu-ar fi cutezat comite o asemena mârlanie, dealtfel rolul unui aristocrat este sa slujeasca binele cetati, sa se sacrifice pentru ea la nevoie. Daca am fi ramas monarhie cu toate relele ei, ma indoiesc ca se ajungea in asemena hal, pentru simplu fapt ca un asemena sistem stimuleaza valorile autentice, iar aristocratul nu se face la comanda ci se naste, din pruncie este pregatit împlini misiunea de slujitor al natiei.

  8. Prea tîrziu, dragă LIS, prea tîrziu! Și pe deasupra gîndește-te ce i-ar fi făcut bietului rege, ce i-au făcut lui Constantinescu mult mai tîrziu, în 1996-2000. Iar supușii lui? Un popor care- am văzut recent un reportaj- nu mai știe ce sărbătorim la Crăciun și ce la Paște (subiecți de 50-60 ani din Ploiești, nu din Ghimpați, Cuiul Hărții etc.). Întreabă pe stradă ce sărbătorim la 10 Mai și vei afla ce se putea alege – o mineriadă sîngeroasă, bine orchestrată, l-ar fi aruncat de pe tron pe singurul conducător legitim. Uneori îmi pare rău ca și ție, alteori sînt fericit că n-a avut parte de o domnie cu consecințele de mai sus. Știi tu, LIS, cine era responsabilă de imagine a PNȚ în anii 90? Tov. Olivia Clătici, fost cenzor al Centrului Universitar de Partid care a cerut explicații redacției Co-Co cînd am scris despre „Inima de raze” și care, cînd am scris în 1986 că NIchita Stănescu este un „poet crepuscular” a cerut iar explicații. S-a dovedit că nu înțelesese termenul „crepuscular”. LA MULȚI ANI”

  9. Dlui HG:
    Departe de mine intenţia de a face astă discuţie să devieze-n speculaţii budai-deleaniene… Însă, revin la mănuşa picată mai sus, ce nimeni nu o a ridicat.
    Domnul OM este pentru o monarhie autoritară, condusă de un Mare Sfat… Eu sunt pentru un Mare Sfat al Legiuitorilor într-o Republică a Cinstei şi Omeniei. Fiind o utopie, nu mai dezvolt ideea. Însă, Domnule Gârbea, veţi fi (poate) de acord cu simpla mea judecată că dacă fiecare comunitate teritorială s-a conduce printr-un mănunchi de Gospodari Înţelepţi (de la nevoi şi trebuinţe, la pricini şi năzuinţe), nimeni n-ar mai alerga cu limba scoasă pe la tot felul de instanţe şi foruri ce nu privesc decât la cât de groasă e punga fraierului, sau de protecţii se bucură. Partidele politice, ca şi găştile de interese se vor autodizolva, lipsindu-le combustia: dezbinarea.
    Dar, până acolo, mă întreb: câţi oameni se vor mai sinucide în mizerie şi neputinţă, ca să le vină la cap românilor mintea cea de pe urmă… Şi câţi oameni capabili vor mai rezista ispitelor sau alungării afară, înţelegând că locul lor este aici în ţară, la vatra care-i cunoaşte şi de buni, şi de răi… Că, numai prin a lor uniune, asociere aici întru bine-i va fi ţării tot mai bine, iar nu dacă pun de-un partid pe aiurea…
    Parcă, numai măslinele clătite au condus şi ne mai duc de izbelişte?… Toţi cei pomeniţi de Poet în protestele sale sociale, versificate sau nu. De aia, azi, nu mai e loc de Istorie şi Valoare, ci de istorii şi … epigoni.